miercuri, 8 februarie 2017

Istoricul bisericii (partea a V-a) „Administrarea Sfintei Taine a Pocăinței și a Sfintei Cuminecături s-a făcut cu sfințenie” (pr. Ioan Perian)


         În raportul pentru anul 1918, preotul Ioan Perian consemnează sfârșitul războiului mondial. „Am făcut amintire aici despre acest crâncen război pentru că el din darul lui Dumnezeu, a popoarelor culte ... și a fraților noștri din România liberă, ne-a adus și pentru noi cei asupriți dezrobirea de sub lanțurile sub care gemeam de veacuri, ne-a adus înfăptuirea visului de aur, unirea tuturor românilor cu țara mamă, sub falnicul imperiu România Mare”.
         În timpul Primului Război Mondial autoritățile maghiare au ridicat clopotele din turnurile bisericilor, mai ales a celor ortodoxe pentru a fi topite pentru pentru necesitățile războiului. Din parohia Crișcior au fost ridicate două clopote în greutate de 113 kg și în valoare de 452 de coroane. După încheierea Primului Război Mondial parohiile au făcut mari eforturi pentru a-și procura aceste dotări ale bisericilor indispensabile pentru desfășurarea cultului în condiții optime. Parohia Crișciorului a beneficiat de două importante donații de clopote din partea lui Ioan Toderaș și Gheorghe Bocan.
         Unul din clopote are inscripția: DONAT DE IOAN TODERAȘ PENTRU BIS. ORT. ROM. DIN CRIȘCIOR, 1922. TURNAT FR. HONIG ÎN ARAD”. Al doilea clopot are inscripția: „DONAT DE GHEORGHE BOCAN BIS. ORT. ROM. CRIȘCIOR 1922. TURNAT FR. HONIG ÎN ARAD. Primul dintre clopote aparține comunității credincioșilor români ortodocși din Crișcior și poartă inscripția: ÎN LOCUL CLOPOTELOR LUATE DE UNGURI la 1916 – 1922. TURNAT FR. HONIG ÎN ARAD, 1923”. S-au procurat 3 clopote pe seama bisericii noastre, cel mai mare prin colectă și din fondul clopotelor, cel mijlociu l-a donat credinciosul nostru Ioan Toderaș I. Ianăș și cel mic credinciosul nostru Gheorghe Bocan. Greutatea și prețul lor se specifică astfel: cel mai mare 79, 5 kg, total lei 10 906; cel mijlociu, 61, 5 kg, prețul 6 798 lei; cel mic 47, 75 kg, prețul 6 303 lei. Total 24 007 lei. În turnul bisericii din Crișcior se mai află și un al patrulea clopot, de dimensiuni și greutate mai mici, fără a fi montat și pe care se află inscripția în limba maghiară: ONTOTE ANDRASOFSZKI EFRAIM KOLOZSVART 1890”.
         Raportul pe 1919 amintește despre problemele curente ale parohiei, în domeniul bisericesc și școlar. S-a intervenit la Consistoriu pentru demobilizarea învățătorului Valeriu Damian ca să-și poată relua postul cu 1 septembrie 1918. Unul dintre cele mai complete rapoarte anuale întocmit de către preotul Ioan Perian, în anul 1927, când se apropia de 50 de ani de preoție în parohia ortodoxă Crișcior, din care desprindem starea acestei parohii.
         În ceea ce privește activitatea pastorală ea se desfășoară anevoios, preotul parcurgând de la locuința sa „7 km până la marginea parohiei și 13 km parcurși pe jos, pe vreme rea și pe căi impracticabile”. Părintele Perian menționează că a fost ajutat de „părintele Pavel Oprișa, profesor pensionar în Brad, mai ales la marile sărbători”. „Administrarea Sfintei Taine a Pocăinței și a Sfintei Cuminecături s-a făcut cu sfințenie”. În ceea ce privește combaterea alcoolismului, preotul Ioan Perian scria în raportul său că: „S-a constatat o ameliorare la care contribuie și sărăcia și câștigul puțin al minerilor, care sunt cei mai mulți în parohie”.
         Preotul Ioan Perian remarcă cu satisfacție că Duminica și în sărbători cârciumile sunt închise. În parohie sunt două cimitire, unul îngrădit și altul fără gard. În primul se înmormântează numai binefăcătorii bisericii care achită o taxă de 500 de lei. Doar o singură familie din Petroșani, care s-a stabilit în Crișcior aparține unei secte. În anul 1928 nu s-au înregistrat treceri confesionale. Conform recensământului din 1930, în Crișcior se înregistra un număr de 2027 locuitori. Din punct de vedere confesional situația se prezintă în felul următor:

·        Ortodocși: 1511 (728 bărbați și 783 femei)
·        Greco – catolici: 87 (39 bărbați și 48 femei)
·        Romano – catolici: 340 (140 de bărbați și 200 femei)
·        Reformați: 53 (23 bărbați și 30 femei)
·        Evanghelici luterani: 22 (11 bărbați și 11 femei)
·        Unitarieni: 4 (2 bărbați și 2 femei)
·        Baptiști: 1 (1 femeie)
·        Mozaici: 7 (3 bărbați și 4 femei)
     Mahomedani: 3 (3 bărbați)
Chiar și în această comună mixtă din punct de vedere etnic, ortodocșii reprezentau un procent de 74, 54%, iar împreună cu cei 87 de români de credință greco – catolică au un procent de 78, 83%. Populația de religie romano – catolică, reformată și unitariană, în număr de 397 reprezentau un procent de 19, 53%, iar cei 22 nemți de religie calvină doar un procent de 1, 08%. Celelalte etnii de religie baptistă, mozaică și mahomedană reprezentau doar un procent de 0, 54%. Menționăm că în cadrul populației de religie romano-catolică, reformată și unitariană puteau intra și cei 9 slovaci, 1 polonez, 3 italieni și o parte din țigani, după cum la ortodocși și greco – catolici ar putea intra o altă parte dintre cei 58 de țigani și un sârb.
De altfel, chiar dacă comparăm această statistică cu ultimul recensământ efectuat de către statul dualist austro – ungar, din anul 1910, avem următoarea situație: La o populație totală de 2241, românii de religie ortodoxă, în număr de 1428, reprezentau un procent de 63, 72% iar împreună cu cei 175 greco – catolici reprezintă un procent de 71, 52%. Locuitorii de religie romano – catolică, reformată și unitariană, în număr de 590 reprezentau, în anul 1910, un procent de 26, 77% iar cea de religie evanghelică, în număr de 28 de cetățeni reprezentau un procent de 0, 80%. Un procent de 0,82% îl reprezenta populația de religie izraelită.
După Marea Unire din 1918, potrivit recensământului din anul 1930, procentul populației române din localitatea Crișcior a crescut de la 71, 52 la 78, 53%, al populației maghiare a scăzut de la 23, 77 la 13, 17%. Populația germană de religie evanghelică a crescut de la 0, 80 la 4, 88%. S-a redus populația de origine izraelită de la 26 persoane la 7 persoane. Datele respective resping acele speculații conform cărora după 1918 s-a produs o politică dură de românizare a celorlalte etnii promovată de către statul român. Scăderea procentului populației maghiare, în perioada 1910-1930, se explică prin refuzul de a semna jurământul de loialitate față de statul român și optarea pentru emigrarea în Ungaria. La un procent destul de ridicat se mențin „alte naționalități”, în număr de 65 de persoane reprezentând un procent de 3, 20%.
În anul 1935 se comemorau 150 de ani de la frângerea pe roată a lui Horea, Cloșca și Crișan. Notariatul cercual Crișcior comunica preotului Ștefan Perian ordinul privind această comemorare. Se vor face slujbe de pomenire în toate bisericile românești din țară, iar la școli se va explica elevilor însemnătatea acestei mișcări de dezrobire națională, arătându-le cauzele și scopul”.

În cadrul Bisericii ortodoxe din parohia Crișcior, în perioada interbelică, au activat o serie de reuniuni ale credincioșilor: „Reuniunea femeilor ortodoxe române”, „Societatea Sfântul Gheorghe”, „Reuniunea de femei”, „Societatea Oastea Domnului”, și „Casa Culturală”. Prin strădania preoților care au activat în cadrul parohiei ortodoxe Crișcior, această biserică a contribuit la emanciparea culturală și spirituală a locuitorilor din zonă.


(Textul este preluat din cartea Ioachim Lazăr, Comuna Crișcior – Monografie, Editura Călăuza v.b. 2016, p. 363-364)

Niciun comentariu: