În raportul pentru anul 1918, preotul
Ioan Perian consemnează sfârșitul războiului mondial. „Am făcut amintire aici
despre acest crâncen război pentru că el din darul lui Dumnezeu, a popoarelor
culte ... și a fraților noștri din România liberă, ne-a adus și pentru noi cei asupriți
dezrobirea de sub lanțurile sub care gemeam de veacuri, ne-a adus înfăptuirea
visului de aur, unirea tuturor românilor cu țara mamă, sub falnicul imperiu
România Mare”.
În timpul Primului Război Mondial
autoritățile maghiare au ridicat clopotele din turnurile bisericilor, mai ales
a celor ortodoxe pentru a fi topite pentru pentru necesitățile războiului. Din
parohia Crișcior au fost ridicate două clopote în greutate de 113 kg și în
valoare de 452 de coroane. După încheierea Primului Război Mondial parohiile au
făcut mari eforturi pentru a-și procura aceste dotări ale bisericilor
indispensabile pentru desfășurarea cultului în condiții optime. Parohia
Crișciorului a beneficiat de două importante donații de clopote din partea lui
Ioan Toderaș și Gheorghe Bocan.
Unul din clopote are inscripția: DONAT
DE IOAN TODERAȘ PENTRU BIS. ORT. ROM. DIN CRIȘCIOR, 1922. TURNAT FR. HONIG ÎN
ARAD”. Al doilea clopot are inscripția: „DONAT DE GHEORGHE BOCAN BIS. ORT. ROM.
CRIȘCIOR 1922. TURNAT FR. HONIG ÎN ARAD. Primul dintre clopote aparține
comunității credincioșilor români ortodocși din Crișcior și poartă inscripția:
ÎN LOCUL CLOPOTELOR LUATE DE UNGURI la 1916 – 1922. TURNAT FR. HONIG ÎN ARAD,
1923”. S-au procurat 3 clopote pe seama bisericii noastre, cel mai mare prin
colectă și din fondul clopotelor, cel mijlociu l-a donat credinciosul nostru
Ioan Toderaș I. Ianăș și cel mic credinciosul nostru Gheorghe Bocan. Greutatea
și prețul lor se specifică astfel: cel mai mare 79, 5 kg, total lei 10 906; cel
mijlociu, 61, 5 kg, prețul 6 798 lei; cel mic 47, 75 kg, prețul 6 303 lei.
Total 24 007 lei. În turnul bisericii din Crișcior se mai află și un al
patrulea clopot, de dimensiuni și greutate mai mici, fără a fi montat și pe
care se află inscripția în limba maghiară: ONTOTE ANDRASOFSZKI EFRAIM
KOLOZSVART 1890”.
Raportul pe 1919 amintește despre
problemele curente ale parohiei, în domeniul bisericesc și școlar. S-a
intervenit la Consistoriu pentru demobilizarea învățătorului Valeriu Damian ca
să-și poată relua postul cu 1 septembrie 1918. Unul dintre cele mai complete
rapoarte anuale întocmit de către preotul Ioan Perian, în anul 1927, când se
apropia de 50 de ani de preoție în parohia ortodoxă Crișcior, din care
desprindem starea acestei parohii.
În ceea ce privește activitatea
pastorală ea se desfășoară anevoios, preotul parcurgând de la locuința sa „7 km
până la marginea parohiei și 13 km parcurși pe jos, pe vreme rea și pe căi
impracticabile”. Părintele Perian menționează că a fost ajutat de „părintele
Pavel Oprișa, profesor pensionar în Brad, mai ales la marile sărbători”.
„Administrarea Sfintei Taine a Pocăinței și a Sfintei Cuminecături s-a făcut cu
sfințenie”. În ceea ce privește combaterea alcoolismului, preotul Ioan Perian
scria în raportul său că: „S-a constatat o ameliorare la care contribuie și
sărăcia și câștigul puțin al minerilor, care sunt cei mai mulți în parohie”.
Preotul Ioan Perian remarcă cu
satisfacție că Duminica și în sărbători cârciumile sunt închise. În parohie
sunt două cimitire, unul îngrădit și altul fără gard. În primul se
înmormântează numai binefăcătorii bisericii care achită o taxă de 500 de lei.
Doar o singură familie din Petroșani, care s-a stabilit în Crișcior aparține
unei secte. În anul 1928 nu s-au înregistrat treceri confesionale. Conform recensământului
din 1930, în Crișcior se înregistra un număr de 2027 locuitori. Din punct de
vedere confesional situația se prezintă în felul următor:
·
Ortodocși: 1511 (728 bărbați și 783
femei)
·
Greco – catolici: 87 (39 bărbați și 48
femei)
·
Romano – catolici: 340 (140 de bărbați
și 200 femei)
·
Reformați: 53 (23 bărbați și 30 femei)
·
Evanghelici luterani: 22 (11 bărbați și
11 femei)
·
Unitarieni: 4 (2 bărbați și 2 femei)
·
Baptiști: 1 (1 femeie)
·
Mozaici: 7 (3 bărbați și 4 femei)
Mahomedani: 3 (3 bărbați)
Chiar și în această comună mixtă din
punct de vedere etnic, ortodocșii reprezentau un procent de 74, 54%, iar
împreună cu cei 87 de români de credință greco – catolică au un procent de 78,
83%. Populația de religie romano – catolică, reformată și unitariană, în număr
de 397 reprezentau un procent de 19, 53%, iar cei 22 nemți de religie calvină
doar un procent de 1, 08%. Celelalte etnii de religie baptistă, mozaică și
mahomedană reprezentau doar un procent de 0, 54%. Menționăm că în cadrul
populației de religie romano-catolică, reformată și unitariană puteau intra și
cei 9 slovaci, 1 polonez, 3 italieni și o parte din țigani, după cum la
ortodocși și greco – catolici ar putea intra o altă parte dintre cei 58 de
țigani și un sârb.
De altfel, chiar dacă comparăm această statistică
cu ultimul recensământ efectuat de către statul dualist austro – ungar, din
anul 1910, avem următoarea situație: La o populație totală de 2241, românii de
religie ortodoxă, în număr de 1428, reprezentau un procent de 63, 72% iar
împreună cu cei 175 greco – catolici reprezintă un procent de 71, 52%.
Locuitorii de religie romano – catolică, reformată și unitariană, în număr de
590 reprezentau, în anul 1910, un procent de 26, 77% iar cea de religie
evanghelică, în număr de 28 de cetățeni reprezentau un procent de 0, 80%. Un procent
de 0,82% îl reprezenta populația de religie izraelită.
După Marea Unire din 1918, potrivit
recensământului din anul 1930, procentul populației române din localitatea
Crișcior a crescut de la 71, 52 la 78, 53%, al populației maghiare a scăzut de
la 23, 77 la 13, 17%. Populația germană de religie evanghelică a crescut de la
0, 80 la 4, 88%. S-a redus populația de origine izraelită de la 26 persoane la
7 persoane. Datele respective resping acele speculații conform cărora după 1918
s-a produs o politică dură de românizare a celorlalte etnii promovată de către
statul român. Scăderea procentului populației maghiare, în perioada 1910-1930,
se explică prin refuzul de a semna jurământul de loialitate față de statul
român și optarea pentru emigrarea în Ungaria. La un procent destul de ridicat
se mențin „alte naționalități”, în număr de 65 de persoane reprezentând un
procent de 3, 20%.
În anul 1935 se comemorau 150 de ani de
la frângerea pe roată a lui Horea, Cloșca și Crișan. Notariatul cercual
Crișcior comunica preotului Ștefan Perian ordinul privind această comemorare.
Se vor face slujbe de pomenire în toate bisericile românești din țară, iar la
școli se va explica elevilor însemnătatea acestei mișcări de dezrobire
națională, arătându-le cauzele și scopul”.
În
cadrul Bisericii ortodoxe din parohia Crișcior, în perioada interbelică, au
activat o serie de reuniuni ale credincioșilor: „Reuniunea femeilor ortodoxe
române”, „Societatea Sfântul Gheorghe”, „Reuniunea de femei”, „Societatea
Oastea Domnului”, și „Casa Culturală”. Prin strădania preoților care au activat
în cadrul parohiei ortodoxe Crișcior, această biserică a contribuit la
emanciparea culturală și spirituală a locuitorilor din zonă.
(Textul
este preluat din cartea Ioachim Lazăr, Comuna
Crișcior – Monografie, Editura Călăuza v.b. 2016, p. 363-364)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu