luni, 23 ianuarie 2017

Istoricul bisericii (Partea a II-a) „Robul lui Dumnezeu Bălea prezintă mănăstirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria”

          


          În urma cercetării frescelor de la Crișcior, în același an, 1929, profesorul Silviu Dragomir publica un studiu pertinent despre picturile din biserică. În continuare prezentăm cele mai semnificative fragmente din studiul istoricului Silviu Dragomir. „Desfăcută cu grijă pictura veche din cor s-a păstrat în stare bună. Scenele biblice, ca „Sfânta spălare a picioarelor Apostolilor”, „Cina cea de Taină” sau Icoanele „Sfânta Născătoare” și „Sfântul Gheorghe” din naos, cât și chenarele din ambrazura ferestrei, desfăcute acum, oferă specialistului prețioase elemente, pentru a judeca arta maestrului zugrav”.
         „Pe istoric însă îl ispitesc de îndată picturile de pe ambii pereți din dreapta intrării, în care sunt reprezentați ctitorii acestui vechi locaș dumnezeiesc. Dar sub tencuiala de var figurile atât de interesante ale jupanilor români, supușii de odinioară ai regelui din Buda au ieșit foarte deteriorate. Tabloul votiv de pe peretele de vest s-a păstrat destul de bine. Un bărbat în floarea vieții, îmbrăcat în costum de cavaler ține în dreapta ctitoria, iar în stânga, o femeie își întinde mâinile spre modelul bisericuței. Dedesubt, un copil tânăr, îmbrăcat tot în costum de cavaler, își îndreaptă mâinile spre biserică. Deasupra tabloului, doi îngeri sunt zugrăviți în aceiași atitudine”.
         Analizând modelul din pisanie, istoricul Silviu Dragomir surprinde aspectul bisericii încă de la ctitorie. „În turn sub acoperiș, se observă două ferestre. Ușa, care trebuie să fi fost construită la baza turnului, nu se mai recunoaște. Nici acoperișul nu se mai poate bine lămuri. Pe turn este așezată o cruce foarte frumos lucrată, iar la capătul dinspre răsărit și deasupra altarului, cu acoperișul coborât, s-a înfipt câte o cruciuliță, mai redusă în proporții, însă cu brațele duble”.
         Trecând la descifrarea tabloului votiv, Silviu Dragomir trage următoarele concluzii: „Bărbatul din tabloul votiv este căpetenia familiei Bălea și după toate aparențele ctitorul principal al bisericii. Fizionomia sa o putem destul de bine distinge, cu toate că ochiul stâng e stricat de loviturile ciocanului: figura frumoasă, cu profilul lungăreț, cu mustățile subțiri, răsfrânte în jos, pentru a încadra barba, înfățișează cel mai vechi portret cunoscut, pe care-l avem la românii din Ardeal. El reprezintă un tip caracteristic pe care-l întâlnești și astăzi, adeseori, între țăranii de pe valea Crișului Alb.
         Costumul său de cavaler este de o distincție ce surprinde. Tunica strâmtă, potrivită pe talie, are culoare deschisă, albă, după cât se pare. Ea se încheie, foarte probabil, la spate. Un guler înalt și strâmt e cusut de tunică. Mânecile sunt larg deschise și cum cavalerul ține mâinile ridicate, se vâd clar și mânecuțele, ce ies din vestă, împodobite cu două rânduri de tivitură. Pe talie tunica e strânsă, iar de la șolduri cade mai largă. Ceva mai jos de mijloc, după moda carcteristică a epocii, cavalerul e încins cu o centură îngustă, de culoarea tunicii.
         Un capăt al centurii, înnodat ușor, formează o linie șerpuitoare și e lăsat să atârne deasupra piciorului stâng, aproape paralel cu spada, prinsă mai în față. Dar nici spada nici tunica nu se văd în întregime pe chipul nostru. Forma spadei însă nu se poate stabili cu preciziune; e dreaptă după tipul obișnuit în epoca lui Ludovic, dar mai scurtă decât cele ungurești. Pe teacă o cruce dublă, iar pe mâner e împodobită cu șapte pietre scumpe. Pantalonii, desigur scurți, ciorapii medievali și pantofii, nu se mai văd, așa că portretul jupânului Bălea nu apare complet.”
         Descifrarea inscripției slave, așezată deasupra cavalerului, în partea stângă, făcută de istoricul Silviu Dragomir o redăm în traducere: „Robul lui Dumnezeu ctitorul Bălea prezintă mănăstirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pururi Fecioarei Maria”. În stânga imaginii bisericii e zugrăvită o femeie în aceeași atitudine de devoțiune. Deși chipul ei a fost serios deteriorat, istoricul Silviu Dragomir a mai descifrat câteva trăsături. Din fața ei se mai vedea „bărbia ovală și o parte din profilul drept. Pe cap poartă o broboadă albă, ale cărei capete cad în cute pe ambii umeri, învelindu-i. Haina neagră se confundă cu fondul picturii, astfel că nu se mai poate distinge nimic din croiala și forma ei. Numai la mâna stângă, întinsă înainte, se observă mânecuța strâmtă, prinsă cu doi nasturi la încheietură. Inscripția de deasupra acestui personaj a fost tradusă: „Roaba lui Dumnezeu jupânița Vișe”. Din inscripție nu se precizează dacă jupânița Vișe este soția ctitorului, dar prin comparație cu pisania de la biserica din Streisângeorgiu, unde soția ctitorului principal ține din partea stângă chivotul, Silviu Dragomir este de părere că personajul feminin din pisania de la Crișcior este soția ctitorului Bălea.
         Analizând imaginea copilului, Silviu Dragomir constată următoarele: „Sub modelul bisericii și între ctitorii, pe care i-am descris până acum, se află chipul unui băiețandru tânăr, îmbrăcat în costum de cavaler. Dezlipindu-se tencuiala, fruntea și ochii nu i se mai văd, ci numai nasul, gura și bărbia, pe care s-a întipărit un zâmbet copilăresc. E îmbrăcat într-o tunică de cavaler de culoare întunecată, care la gât are un guler alb înalt. Sub guler, pe piept, tunica se încheie cu trei nasturi. Mânecile strâmte au la încheieturi benzi formate din două rânduri de nasturi. Pe șolduri se vede o centură îngustă, legată ca și la ctitorul Bălea, și spada dreaptă, cu mânerul împodobit”.
         Inscripția care a existat deasupra capului tânărului cavaler a căzut, profesorul Dragomir n-a mai avut ocazia să o descifreze. Istoricul precizează în articolul publicat că o redă după copia făcută de către Ștefan Pașca și a cărei traducere e următoarea: „Robul lui Dumnezeu Bălea fiul lui Jova ...?...”

(Textul este preluat din cartea Ioachim Lazăr, Comuna Crișcior – Monografie, Editura Călăuza v.b. 2016, p. 353-356 )

Niciun comentariu: