Din punct de vedere artistic monumentul păstrează „unul dintre cele mai vechi ansambluri de decoraţie murală datorată unor zugravi români, prin toate caracteristicile transilvănene ale expresiei artistice, români – prin receptivitatea la influxul stilistic şi iconografic de provenienţă bizantină, români – prin pecetea populară a costumelor femeieşti”[1], picturi murale care ridică importanţa lăcaşului voievodal de la Crişcior la înălţimea valorilor autohtone pe care creatori ieşiţi din rândul aceluiaşi popor le vor realiza în Moldova la mai puţin de un veac, cu deosebire pe plaiurile Bucovinei.[2]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu