Preoți care au funcționat în parohia ortodoxă Crișcior (prima parte)

Petru Popa și Popa Iuon sunt primii preoți care au funcționat la Crișcior fiind amintiți în Conscripția lui Ioan Inochentie Micu din anul 1733.

Popa Pătru și Popa Adam, conform unei însemnări de pe un Antologhion de Râmnic (1745) au fost preoți în parohia Crișcior: „Eu Popa Pătru din Crișcior am dat 28 florinți pe această carte; eu Popa Adam din Crișcior, ficioru lu Popa Pătru din Crișcior, scris-am eu Popa Dănilă, 1784”.

Daniil Popovici și Gabor Nemeș sunt preoții vizitați de către episcopul ortodox Gedeon Nichitici, în anul 1786.

Gavriil Neamț este preotul din Crișcior care a semnat Protocolul vizitațiunii episcopului Nichitici din partea Parohiei ortodoxe Crișcior. La David Prodan, Gavriil Neamțu este diac și el ar fi intervenit în timpul răscoalei pentru a nu fi omorâte doamnele pământești, pentru care gest Popa Costan l-ar fi lovit cu bâta. (David Prodan, Răscoala lui Horea, II, p. 251)

Constantin Turcin (sau Popa Costan) și Popa Dănilă amintiți ca participanți la Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, în 1784. Constantin Turcin sau Popa Costan a fost condamnat „să i se taie capul și ca un terifiant exemplu pentru alții să i se înfigă în țeapă, iar corpul să-i fie pus pe roată”. (Ibidem p. 501). Pedeapsa i-a fost comutată în 3 ani de închisoare.

Despre Popa Dănilă unele documente amintesc că a păstorit credincioșii din Crișcior din 1785 până în anul 1816 când s-ar fi sinucis. Conform unei informații pusă în circuitul științific de către părintele Miron Oprișa, pe foaia de titlu a Antologhionului de Râmnic (1745) este scris „Această sfântă carte s-a luat din neamul Fieresc popii Dănilă.” Popa Dănilă este identificat de către preotul Miron Oprișa ca fiind același cu cel din 5 decembrie 1784, care la îndemnul episcopului Nichitici cerea răsculaților să părăsească răscoala și să se întoarcă la casele lor.

Daniil Feier amintit în anul 1805, care a fost hirotonit la Arad în anul 1802.

Nicolae Toda (1816-1866), era originar din Crișcior și a păstorit credincioșii în vremurile grele ale revoluției române din 1848-1849. Biserica din Crișcior, la care slujea, a fost incendiată de trupele maghiare invadatoare a Zarandului în drumul lor spre Abrud. Repararea bisericii s-a făcut cu grele sacrificii de către credincioșii din întreaga parohie la îndemnul preotului Nicolae Toda. Conform unui document din arhiva parohiei, în anul 1852, se dăruiește bisericii din Crișcior de către împăratul Francisc Iosif I un ajutor de 400 florini argint.

         Teodor Munteanu (1866-1871), a sprijinit timp de 2 ani (1864-1866) pe preotul Nicolae Toda până la moartea sa întâmplată la 14 aprilie 1866. El a îndeplinit funcția de învățător la școala din Crișcior. Conform unei însemnări de pe Liturghierul de Sibiu, tipărit în anul 1856, Teodor Munteanu a fost hirotonit ipodiacon la 27 septembrie 1864, de la această dată până la moartea lui Nicolae Toda la sprijinit în săvârșirea sarcinilor preoțești. Preotul Teodor Munteanu urmează în parohie lui Nicolae Toda și a păstorit credincioșii din parohia Crișcior până la decesul său, la 24 martie 1871.

         În „Telegraful român” din 9 septembrie 1871, protopopiatul Zarandului a publicat concurs pentru: „intregirea acestei parohii, compusă din 163 de familii, emolumentele împreunate cu această parohie fiind 100 fl. v. a. pe tot anul și stola obișnuită; totodată alesul paroh va avea a purta și oficiul învățătoresc, care e împreunat cu salariul de 200 fl. v. a. cvartir liber și lemne trebuincioase de foc. Pentru concurs nu s-au prezentat candidați, astfel că parohia Crișcior a fost administrată de către preotul din Zdrapți, Ioachim Comșa.

         Ioachim Comșa (1871-1872), paroh în Zdrapți, administrator al parohiei Crișcior, în perioada vacanței. Acest preot a absolvit cursurile teologice din Sibiu în anii 1858/1859. În timpul său a fost construită prima casă parohială, din lemn, amplasată lângă biserica din Crișcior.

         Simion Băcilă (1872-1873). Continuându-se vacanța parohiei, la administrarea parohiei Crișcior este numit Simion Băcilă, el îndeplinind și funcția de învățător. După ce a funcționat mai bine de un an de zile, Simion Băcilă a plecat în parohia Ormindea. Întrucât parohia Crișcior nu dispunea de teren arabil și fânaț, Consistoriul din Sibiu acordă 200 fl. v. a. pentru a cumpăra pământ pe seama bisericii.

         Petru Pop (1873-1874). După plecarea preotului Simion Băcilă la parohia din Ormindea, pentru administrarea parohiei Crișcior este numit preotul din Bucureșci, Petru Pop. După o vacanță de aproape trei ani, începând din anul 1874, aici se alege ca preot, un slujitor al bisericii ortodoxe din renumita familie Perian din Trestia.

(Textul este preluat din cartea Ioachim Lazăr, Comuna Crișcior – Monografie, Editura Călăuza v.b. 2016, p. 365-366)