duminică, 11 ianuarie 2009

Vasile Drăguţ - despre pictura Bisericii


-->
Către sfârşitul secolului al XIV-lea, şcoala românească de pictură din Transilvania reuşeşte să finalizeze încă două ansambluri deosebit de valoroase. În Biserica din satul Crişcior (judeţul Hunedoara), lucrările de restaurare au reuşit să pună în evidenţă mai multe scene din ciclul hristologic: Spălarea Picioarelor, Cina de Taină, Purtarea Crucii, o frumoasă reprezentare a Adormirii Maicii Domnului, Sf. Marina martelând diavolul, Sf. Gheorghe în luptă cu balaurul, de asemenea o imagine cu caracter omagial faţă de stăpânirea feudală: cei trei regi sfinţi ai Ungariei, Ştefan, Emeric şi Ladislau. Cea mai importantă compoziţie din ansamblul picturilor de la Crişcior este tabloul votiv, unul dintre cele mai vechi cu identitate precisă din arta românească. Admirabilă ilustraţie de epocă, această imagine atestă calitatea de ctitor a voievodului Bâlea, amintit documentar în anul 1404, şi a soţiei sale Vişa. Sub aspect iconografic, compoziţiile de la Crişcior se prevalează de modele bizantine de epocă. Interpretarea este însă mai liberă, fiind vorba ca şi la Râmeţ – dar la un grad încă şi mai înalt – despre un proces de sinteză stilistică cu arta goticului. Desenul este energic, cu linii groase care delimitează formele, iar culoarea intervine mai mult ca un auxiliar, fără să fie lipsită, totuşi, de calităţi, de armonie şi de modeleu local. Ca şi la Sântă Mărie Orlea, gama cromatică este dominată de roşurile de pământ, cu puţine intervenţii de brunuri, de verzuri şi de alb.
Înrudite îndeaproape cu picturile de la Crişcior, sunt picturile care decorează naosul Bisericii din Leşnic (Hunedoara), ctitorie a cneazului Dobre Românul, pomenit pentru merite deosebite într-un document din anul 1394.
În „Vasile Drăguţ, Arta Românească, Editura Meridiane, Bucureşti.

Niciun comentariu: