BISERICA - scurt istoric

Biserica din localitate a fost construită într-o perioadă foarte grea pentru creştinii ortodocşi din Transilvania. După ocuparea Transilvaniei de către maghiari s-a început o acţiune de prigonire a Bisericii Ortodoxe Româneşti patronată de papi şi de regii Ungariei. Ludovic de Anjou (1342-1382) şi mai târziu Sigismund de Luxemburg (1387-1437) i-au prigonit pe preoţii ortodocşi din Transilvania, iar ultimul a legat calitatea de nobil de apartenenţa la catolicism. În plus au fost luate măsuri pentru confiscarea moşiilor nobililor şi cnejilor care ar îndrăzni să adăpostească preoţi ortodocşi şi pentru interzicerea botezării copiilor nobililor, cnejilor şi ţăranilor de către preoţii ortodocşi.

Aşezată pe o înălţime care domină comuna, Biserica din Crişcior reprezintă unul dintre cele mai valoroase monumente româneşti, fiind ctitorită de voievodul Bâlea Boarul la sfârşitul secolului al XIV-lea. Construită din piatră şi cărămidă, monumentul are un plan des întâlnit la bisericile hunedorene, fiind alcătuit dintr-un turn - clopotniţă, o navă alungită şi un altar. Absida altarului, de formă poligonală la exterior şi semicirculară la interior, este rezultatul unei refaceri din secolul al XIX-lea când vechiul altar a fost dărâmat, nava s-a prelungit spre răsărit şi a fost construit altarul actual. Tot cu prilejul acestor lucrări au fost lărgite şi ferestrele. Au fost păstrate portalurile originale, în arc frânt, specifice goticului transilvănean.

În ea se păstrează fragmente din valoroasele picturi realizate în jurul anului 1410, probabil de către doi pictori, unul dintre ei purtând numele de Mihul.

Una dintre cele mai importante scene este cea a ctitorului, voievodul Bâlea Boarul, care este înfăţişat alături de soţia sa Vişa, de fiul său Iova şi nepoţii Ştefan şi Laslău, prezentând Maicii Domnului macheta Bisericii din Crişcior. Deasupra scenei este următoarea inscripţie: „Robul lui Dumnezeu, ctitorul jupânul Bâlea, prezintă Mănăstirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioarei Maria”. Chipul ctitorului Bâlea este de o remarcabilă frumuseţe. Obrazul de un oval perfect, încadrat de părul bogat, tuns cu grijă şi de barba mică în care se pierd mustăţile subţiri, nasul drept şi prelung, ochii migdalaţi, sprâncenele groase îmbinate, gura frumos conturată, reprezintă un portret de o remarcabilă frumuseţe. Costumul său este caracteristic nobililor din secolul al XIV-lea, cu tunica pe şold, spada împodobită la prăsele şi teacă cu pietre scumpe. Liniile costumului contribuie la impresia de eleganţă a personajului. Chipul soţiei sale Vişa, deşi mutilat în urma operaţiilor de tencuire a bisericii, este evidenţiat prin marama care îi înfăşoară capul şi umerii, amintind de portul popular al femeilor de la munte.

O altă scenă importantă este aceea a Sfântului Gheorghe omorând balaurul. Sfântul este îmbrăcat într-o cămaşă de zale, cu umerii înfăşuraţi într-o pelerină roşie care flutură în vânt. În faţa lui se află un înger care îl îndeamnă la luptă. Fecioara este înfăţişată într-un costum brodat cu perle, amintind de cel al prinţeselor bizantine.

Pe peretele sudic al bisericii găsim o altă scenă importantă care îi înfăţişează pe regii Ungariei: Ştefan, Emeric şi Ladislau. Aceştia sunt îmbrăcaţi în tunici strâmte, brune şi roşii, cu mâneci scurte, de sub care ies mânecile albe ale cămăşii. Cei trei regi sunt prezentaţi încoronaţi, cu buzdugan în mâna dreaptă şi cu scut triunghiular în mâna stângă. Prezenţa lor într-o biserică ortodoxă se explică prin hotărârea Consiliului de la Buda, din 1279, care stabilise obligativitatea acestui omagiu, fără de care nu se putea construi nici o biserică.

Pe peretele vestic al bisericii ne este înfăţişată scena „Adormirii Maicii Domnului”. Maica Domnului e reprezentată întinsă pe un catafalc, acoperit cu o draperie brodată de şiruri duble de perle. În jurul catafalcului sunt grupuri de Apostoli îndureraţi, iar în centru e prezentat Mântuitorul Iisus Hristos ţinând la piept sufletul răposatei.

O altă imagine prezentă în biserică pe peretele nordic este aceea a Sfintei Marina care îl ceartă pe diavolul. Această imagine este caracteristică mai ales iconografiei din Moldova, însă ea este prezentă şi în Transilvania, atât la Crişcior cât şi la Densuş şi Zlatna.