Preoți care au funcționat în parohia ortodoxă Crișcior (partea a II-a)

Nicolae Perian (1874-1876) s-a născut în anul 1820, fiind fiul cel mai mic al protopopului Tovie Perian. Urmează cursurile Școlii din Zlatna timp de un an și jumătate (1838-1840). Se menționează că în timpul școlii „cu cinste s-a purtat”, învățând cu sârguință citirea și scrierea cu „litere latinești”, „cântările rituale” și „aritmetica”. În acest timp rămâne orfan de tată (+1839) și abia de prin anul 1845-1846 își continuă studiile la Gimnaziul din Blaj unde studiază morala, dogmatica, istoria bisericii, geografia și istoria universală, obținând calificative excelente. După terminarea gimnaziului ocupă postul de învățător la școlile din Zlatna, Abrud și Baia de Arieș.

         În timpul revoluției din anii 1848-1849 se înrolează ca „maior” în legiunea lui Avram Iancu și participă la luptele cu hoardele lui Hatvany și Kemeny și a fost martor la uciderea deputatului Ioan Dragoș. După revoluție pleacă la Sibiu unde studiază teologia (1853-1854) și după absolvire este hirotonit pe seama parohiei Filezoaia – Ilia. După 20 de ani (1874), preotul Nicolae Perian este numit administrator al parohiei Crișcior. În actul de numire protopopul Nicolae Mihălțian îi dă sfaturi părintești de înaltă ținută morală: „Să te porți cu blândețe și bună voință către popor, având în grijă de a-l paște cu învățături morale evanghelice și a-l lumina cu toată ocaziunea prin propovăduirea cuvântului dumnezeiesc”.

         Preotul Nicolae Perian a decedat la 3 august 1876, după doi ani de păstorire a parohiei Crișcior. De la Nicolae Perian a rămas un manual școlar intitulat „Prietenul sau voitorul de bine al pruncilor și tinerimii românești”.

         Ioan Câmpeanu (1876-1877) paroh în Rovina. A administrat parohia după moartea preotului Nicolae Perian. În aceeași perioadă a mai îndeplinit funcția de administrator al parohiei și preotul Petru Pop din Bucureșci.

         Ioan Perian (1877-1927). S-a născut în anul 1858 probabil în Filezoaia, unde tatăl său era preot. Tânărul Ioan Perian a urmat pedagogia și teologia la Sibiu și la vârsta de 18 ani a absolvit-o (1875-1876) și a fost hirotonit pe seama parohiei Crișcior, la un an după moartea tatălui său (1877).

         Într-o scurtă notă, din anul 1878, se menționează câteva date despre acest preot: „Crișcior, preot Ioan Perian, paroch, sfințit prin Arh. (Arhiepiscopul) Miron Romanul, n-are singhelie, nu este duhovnic”. În îndelungata sa carieră preoțească, a îndeplinit în paralel și funcția de învățător timp de aproape 10 ani. „Personalitate complexă, putere de muncă neistovită, inteligență vie și cultură vastă, talent oratoric și publicist versat, figură impunătoare de părinte adevărat a preotului Ioan Perian, calități prin care și-a cucerit respectul și dragostea credincioșilor și prețuirea superiorilor”.

         Încă din primii ani de preoție un gând l-a preocupat permanent: restaurarea bisericii voievodale la care slujea. În acest sens, în anul 1899 a inițiat o colectă, care în anul 1907 se ridicase la suma de 6000 de coroane. Vitregia vremurilor nu i-au permis să înceapă lucrările de restaurare până în vara anului 1927.

         Preotul Ioan Perian inițiază și un fond pentru zidirea unei noi biserici. Pe seama acestui fond, preotul Ioan Perian a lăsat personal, la moartea sa suma impresionantă de 10 000 lei numerar. A căutat să doteze parohia cu terenuri arabile și pădure. La insistențele sale s-a achiziționat o pădure de fag și stejar de 23 iugăre și 600 stânjini pătrați, care printr-o exploatare rațională să contribuie la edificarea acelui nou locaș. De asemenea a mai cumpărat două terenuri de pământ arabil, folosite ca sesie parohială.

         Preotul Ioan Perian a înființat 3 fonduri:

1.    Fondul Pomului de Crăciun (1901) având destinația ca din dobânzile lui să se distribuie copiilor săraci de școală ajutoare materiale ce se ofereau în Duminica dinaintea Nașterii Domnului.

2.    Fondul Paștilor (1904) din veniturile căruia să se procure pâinea și vinul de Sfintele Paști.

3.    Fondul cultural (1907), pentru acoperirea salariului învățătorului de la școala confesională a parohiei.

Preotul Ioan Perian a publicat în „Telegraful român” din 1888, un articol în care a pledat pentru retipărirea tuturor cărților rituale căci pe cele chirilice le considera superflue, balast netrebuincios. Pasionat pentru cercetarea trecutului parohiei Crișcior, preotul Ioan Perian publică în „Telegraful român” din 1907 „Monografia comunei Crișcior” un studiu metodic, bine documentat și destul de critic pentru timpul și posibilitățile de atunci. Preotul Ioan Perian a lăsat un volum de memorii, privind trecutul familiei sale, precum și o colecție de predici religioase, care au rămas în păstrarea fiului său preotul Virgil Perian din Brad.

A introdus, încă din anul 1903, „Condica parohiei Crișcior” iar din 1906 „Cartea de Aur”, un volum de 520 de pagini. Preotul Ioan Perian a avut 10 copii pe care i-a crescut în morala creștină și celor ajunși la maturitate le-a asigurat susținerea prin școli. Capacitatea și vrednicia acestui preot a fost apreciată de superiorii săi. Încă din anul 1886 a fost cooptat în scaunul protopresbiterial al Zarandului, iar în anul 1922 a fost distins cu brâu roșu și apoi decorat cu ordinul „Răsplata muncii pentru biserică”.

Virgil Perian (1927-1929). În vacanța de aproape doi ani care a urmat după moartea sa, parohia a fost administrată de fiul său, preotul Virgil Perian.

Ilarion Felea (1927-1929) paroh în Valea Bradului. În acceeași perioadă protopopiatul Zarandului l-a desemnat și pe Ilarion Felea să administreze parohia Crișcior. Dar alegerea sa n-a fost aprobată de Consistoriul din Sibiu.

(Textul este preluat din cartea Ioachim Lazăr, Comuna Crișcior – Monografie, Editura Călăuza v.b. 2016, p. 356-358)