BISERICA "ADORMIREA MAICII DOMNULUI" DIN CRIŞCIOR (HUNEDOARA)

Către sfârşitul secolului al XIV-lea, şcoala românească de pictură din Transilvania reuşeşte să finalizeze încă două ansambluri deosebit de valoroase. În Biserica din satul Crişcior (judeţul Hunedoara), lucrările de restaurare au reuşit să pună în evidenţă mai multe scene din ciclul hristologic: Spălarea Picioarelor, Cina de Taină, Purtarea Crucii, o frumoasă reprezentare a Adormirii Maicii Domnului, Sf. Marina martelând diavolul, Sf. Gheorghe în luptă cu balaurul, de asemenea o imagine cu caracter omagial faţă de stăpânirea feudală: cei trei regi sfinţi ai Ungariei, Ştefan, Emeric şi Ladislau. Cea mai importantă compoziţie din ansamblul picturilor de la Crişcior este tabloul votiv, unul dintre cele mai vechi cu identitate precisă din arta românească. Admirabilă ilustraţie de epocă, această imagine atestă calitatea de ctitor a voievodului Bâlea, amintit documentar în anul 1404, şi a soţiei sale Vişa. Sub aspect iconografic, compoziţiile de la Crişcior se prevalează de modele bizantine de epocă. Interpretarea este însă mai liberă, fiind vorba ca şi la Râmeţ – dar la un grad încă şi mai înalt – despre un proces de sinteză stilistică cu arta goticului. Desenul este energic, cu linii groase care delimitează formele, iar culoarea intervine mai mult ca un auxiliar, fără să fie lipsită, totuşi, de calităţi, de armonie şi de modeleu local. Ca şi la Sântă Mărie Orlea, gama cromatică este dominată de roşurile de pământ, cu puţine intervenţii de brunuri, de verzuri şi de alb.

În „Vasile Drăguţ, Arta Românească, Editura Meridiane, Bucureşti.

Cnejii locali din Ţara Zarandului şi ctitoriile lor

2008-11-30T22:01:00.002+02:00

Rostul voievozilor şi cnejilor locali, ca şi în comitatul Hunedoarei, ori într-alte ţinuturi neaoşe româneşti, trebuie căutat şi aici, în preajma cetăţilor regale, unde aveau să presteze anume servicii ... De cetatea Şiria aparţineau oraşele: Şiria, Galşa, Mâsca, Baia de Criş şi Băiţa, pe când satele erau împărţite în 8 districte ori scaune: al Cladovei, al Arăneagului, al Ciuciului, al Căpâlnei, al Hălmagiului, al Băii de Criş, al Ribiţei şi al Băiţei,

În fruntea fiecărui district stătea câte un voievod, iar satele le conduceau cnejii. Între voievozii de aici cunoaştem pe Vladislav din Ribiţa între anii 1414-1420, care a clădit biserica din acest sat, împreună cu fraţii săi. Voievod al Băii de Criş între anii 1404-1415 era Bâlea şi fiul său Vasile, care nici nu atărnau de comitele suprem al Zărandului, ci erau supuşi deadreptul comitelui din Timiş. Dintre voievozii cu scaunul în Hălmagiu cunoaştem pe Moga între anii 1448-1451.

Aici, în satele aşezate pe cursul Timişului, Murăşului ori al Crişului Alb, voievozii şi cnejii români şi-au căştigat prin apărarea stăruitoare a cetăţilor regale dreptul de a se închina lui Dumnezeu, după datina străveche a bisericii răsăritene. De fapt, ca şi în Maramureş, unde Mănăstirea din Peri era ctitoria voievozilor Drag şi Baliţă, ca şi în Făgăraş, unde boierul român Stanciu se făcu igumen al Scoreilor, ori în Ţara Haţegului, unde cnejii şi voievozii înălţau biserici şi mănăstiri, nici în ţinutul Aradului şi al Zărandului nu se desfăşura viaţa acestor căpetenii româneşti, fără să lase vreo urmă.

Astfel voievodul Bâlea de pe Crişul Alb a clădit prin anii 1409-1415 cu cele două fete ale sale, Zora (Aurora) şi Vilca (Zina) biserica din Crişcior, care stă până azi, iar voievodul Vasile (Vladislav) din Ribiţa a ridicat la 1414-1415, împreună cu fraţii săi, biserica din comuna aceasta. Alte ştiri nu ne-au mai rămas despre ctitoriile lor, dar au trebuit să mai existe şi pe aiurea. În anul 1444 despotul sârbesc George Brancovici a cedat domeniul cetăţii Şiria lui Ioan Huniade cu dreptul de patronat al bisericilor parohiale din Şiria, Galşa, Mâsca, Baia de Criş şi Băiţa şi al tuturor celorlalte biserici şi capele, fie creştine (catolice), fie de ale Românilor, ori unde în cuprinsul cetăţii amintite. Din textul documentului care însoţeşte această cedare se vede clar, că Românii aflători pe teritoriul cetăţii Şiria aveau biserici şi capele, iar cele cinci localităţi menţionate îndeosebi, formând fiecare centrul unui voievodat, vor fi avut biserici mai mari, clădite din piatră

Pictura Bisericii din Crişcior

2008-11-30T21:12:00.004+02:00

"Către sfârşitul secolului al XIV-lea, şcoala românească de pictură din Transilvania reuşeşte să finalizeze încă două ansambluri deosebit de valoroase. În Biserica din satul Crişcior (judeţul Hunedoara), lucrările de restaurare au reuşit să pună în evidenţă mai multe scene din ciclul hristologic: Spălarea Picioarelor, Cina de Taină, Purtarea Crucii, o frumoasă reprezentare a Adormirii Maicii Domnului, Sf. Marina martelând diavolul, Sf. Gheorghe în luptă cu balaurul, de asemenea o imagine cu caracter omagial faţă de stăpânirea feudală: cei trei regi sfinţi ai Ungariei, Ştefan, Emeric şi Ladislau. Cea mai importantă compoziţie din ansamblul picturilor de la Crişcior este tabloul votiv, unul dintre cele mai vechi cu identitate precisă din arta românească. Admirabilă ilustraţie de epocă, această imagine atestă calitatea de ctitor a voievodului Bâlea, amintit documentar în anul 1404, şi a soţiei sale Vişa. Sub aspect iconografic, compoziţiile de la Crişcior se prevalează de modele bizantine de epocă. Interpretarea este însă mai liberă, fiind vorba ca şi la Râmeţ – dar la un grad încă şi mai înalt – despre un proces de sinteză stilistică cu arta goticului. Desenul este energic, cu linii groase care delimitează formele, iar culoarea intervine mai mult ca un auxiliar, fără să fie lipsită, totuşi, de calităţi, de armonie şi de modeleu local. Ca şi la Sântă Mărie Orlea, gama cromatică este dominată de roşurile de pământ, cu puţine intervenţii de brunuri, de verzuri şi de alb.

Înrudite îndeaproape cu picturile de la Crişcior, sunt picturile care decorează naosul Bisericii din Leşnic (Hunedoara), ctitorie a cneazului Dobre Românul, pomenit pentru merite deosebite într-un document din anul 1394." (fragment preluat din Vasile Drăguţ, Arta românească. Preistorie. Antichitate. Ev Mediu. Renaştere. Baroc. Editura Meridiane, Bucureşti, paginile 122-123.)

Picturile din Criscior (de Silviu Dragomir) Paginile 21, 22

2008-11-30T17:34:00.004+02:00

pentru a putea citi textul daţi clic pe fotografie

Picturile din Criscior (de Silviu Dragomir) paginile 16, 17, 18, 19, 20

2008-11-30T17:31:00.003+02:00

pentru a putea citi textul daţi clic pe fotografie

Picturile din Criscior (de Silviu Dragomir) Paginile 11, 12, 13, 14, 15

2008-11-30T17:29:00.004+02:00

pentru a putea citi textul daţi clic pe fotografie

Picturile din Criscior (de Silviu Dragomir) Paginile 6,7,8,9,10

2008-11-30T17:26:00.004+02:00

pentru a putea citi textul daţi clic pe fotografie

Picturile din Criscior (de Silviu Dragomir) Paginile 1,2,3,4,5

2008-11-30T17:23:00.002+02:00

pentru a putea citi textul daţi clic pe fotografie

Prima pagina

2008-07-06T16:00:00.022+03:00

BINE ATI VENIT PE SITE-UL PAROHIEI NOASTRE!

Stiri bisericesti

2008-07-06T15:53:00.006+03:00

STIRI BISERICESTI

ISTORIE LOCALĂ

2008-07-06T15:10:00.009+03:00

Revoluţia de la 1848 şi desfăşurarea ei în Ţara Zărandului - Avram Iancu şi Ioan Buteanu.

Răscoala lui Horea şi Ţara Zărandului.

Cnejii locali din Ţara Zarandului şi ctitoriile lor

REVOLUŢIA DE LA 1848 ŞI DESFĂŞURAREA EI ÎN ZONA ZĂRANDULUI - AVRAM IANCU ŞI IOAN BUTEANU

2008-07-06T14:52:00.004+03:00

Revoluţia română de la 1848 a fost parte a revoluţiei europene din acelaşi an şi expresie a procesului de afirmare a naţiunii române şi a conştiinţei naţionale. Revoluţia a început în Moldova iar de aici s-a extins şi în celelalte regiuni ale ţării, Muntenia apoi Transilvania.

Printre cauzele care au dus la izbucnirea ei am putea aminti contradicţiile social-economice, social-politice şi mai ales naţionale în care se zbătea societatea românească în deceniile 3 şi 5 ale sec. XIX şi care nu puteau fi rezolvate decât pe cale revoluţionară. În Ardeal nobilimea şi majoritatea burgheziei maghiare ce ocupa poziţii dominante în toate domeniile de activitate respingeau revendicările justificate ale naţiunilor nemaghiare şi ale ţărănimii iobage. Dietele din anii 1842 şi 1847, dominate de nobilimea maghiară, ai hotărât: introducerea obligatorie a limbii maghiare în şcolile româneşti, confiscarea pământului de la ţărani şi sporirea obligaţiilor feudale..

În proclamaţia din 25 martie 1848 Simion Bărnuţiu a cerut ca românii şi maghiarii să aibă drepturi egale în Transilvania.

În luna mai 1848 are loc o impresionantă Adunare Naţională pe câmpia din marginea oraşului Blaj, care de atunci se va chema Câmpia Libertăţii, la care participă 40 000 de persoane. Aici se formulează programul în 16 puncte al revoluţiei:

· Independenţa naţiunii române pe baza principiului libertăţii, egalităţii şi frăţiei.

· Reprezentanţi în Dietă proporţional cu numărul românilor.

· Admiterea românilor şi a limbii române în administraţie, justiţie şi armată.

· O adunare naţională generală anuală.

· Independenţa bisericii române

· Desfiinţarea iobăgiei şi a dijmelor.

· Libertate industrială şi comercială.

· Desfiinţarea vămilor ce despart Transilvania de Moldova şi Muntenia.

· Şcoli româneşti de toate gradele.

Cererile adunării de la Blaj trimise la Dieta Transilvaniei şi la împăratul de la Viena se întorc fără nici un rezultat. Ba mai mult, în 29 mai 1848 Dieta de la Cluj a proclamat unirea Transilvaniei cu Ungaria, fapt care a nemulţumit profund pe români. De aceea mişcările revoluţionare se intensifică. Legea desfiinţării iobăgiei, votată la dieta de la Cluj nu se aplică în practică, nobilimea continuând să silească ţăranii la robotă. Sutele de mii de ţărani nu sunt împroprietăriţi, rămânând în vechea dependenţă economică faţă de moşieri. Iar când iobagii se împotriveau erau trimise în sate plutoane de execuţie, care împuşcau oamenii şi distrugeau bunurile acestora.

Faţă de asemenea măsuri represive, faţă de abuzurile şi actele de teroare ale nobilimii, faţă de arestările ordonate de guberniu, populaţia română vedea o singură cale de urmat: înarmarea.

În cea de a treia adunare de la Blaj s-a hotărât ridicarea armată a poporului român. Adunarea aprobă un memoriu adresat Parlamentului din Viena în care se înfăţişa situaţia din Transilvania. Ia fiinţă un comitet naţional restrâns, cu rol de organ executiv al revoluţiei româneşti. Acesta hotărăşte organizarea armată a românilor în 15 legiuni, comandate fiecare de un prefect şi un viceprefect. Cetele revoluţionare erau comandate de tribuni, vicetribuni şi centurioni. După cum observăm revoluţionarii ardeleni erau organizaţi în legiuni, ceea ce aminteşte de legiunile romane din Dacia. Au ales să facă acest lucru deoarece Dacia reprezenta idealul de unitate pe care ei îl urmăreau. Sunt numiţi prefecţi: Avram Iancu, Axente Sever, Ioan Buteanu, Nicolae Solomon, Simion Balint, Petru Dobra, Constantin Roman şi alţii.[i]

Dintre conducătorii revoluţiei de la 1848-1849 doi au fost din zona Zărandului: Avram Iancu şi Ioan Buteanu. Iancu era originar din Vidra de Sus iar Buteanu era din părţile Chioarului. Aceştia au început colaborarea în aprilie 1848 cu prilejul întrunirilor de la Câmpeni şi Abrud pentru elaborarea şi înaintarea unui memoriu care să conţină revendicările românilor.

DESFĂŞURAREA REVOLUŢIEI DE LA 1848 ÎN ZĂRAND

Zărandul a fost organizat ca prefectură aparte sub conducerea lui Ioan Buteanu în postură de prefect al Legiunii a treia. Avram Iancu a primit din partea comitetului naţional comanda Legiunii a XIII-a „Auraria Gemina” şi sarcina apărării Munţilor Apuseni. Aici revolta a început la Zlatna, apoi la 21 octombrie revoluţionarii conduşi de prefectul Buteanu au demarat acţiunea de dezarmare a gărzilor adverse la Baia de Arieş, Roşia, Câmpeni şi Abrud.

În Zărand revolta s-a dezlănţuit în dimineaţa zilei de 28 octombrie, când, între Brad şi satul Mesteacăn locuitorii au pornit asupra proprietarilor de pământ. Drept urmare, în 8 noiembrie, o expediţie de reprimare a revoltei alcătuită din aproape 600 de soldaţi maghiari, înarmaţi cu tunuri, sub comanda maiorului Gal se îndreaptă spre Brad pe valea Crişului Alb. Armata incendiază satele Hălmăgel şi Pleşcuţa. În lupta de la Târnăviţa vor cădea aproximativ 1200 de români. După cucerirea localităţilor Baia de Criş şi Brad oastea maiorului Gal se va retrage spre Arad la 9 noiembrie presărând calea întoarsă cu spânzurători.

Ajutoarele trimise pentru salvarea Zărandului ajunseră aici cu o zi mai târziu. În 10 noiembrie Buteanu se afla la Mihăileni, iar în 13 noiembrie la Brad. Eliberă Baia de Criş şi satele până către Hălmagiu. Atrocităţile duşmanului, dar mai ales mulţimea spânzurătorilor, îi umplu pe moţi de furie.

La scurt timp armatele ungureşti conduse de generalul Bem au invadat Ardealul împresurând Munţii Apuseni în care se retrăseseră 5 din cele 13 legiuni române. Oştile maghiare se angajează în defileuri spre munţii fortificaţi de moţi. În plină iarnă pe când lupta grosului armatei lui Bem cu generalul austriac Puchner era în toi, prin 19 ianuarie 1849, dinspre Arad porneşte spre Hălmagiu o trupă militară sub comanda maiorului Beke, căruia i se alătură un corp de peste 3 500 de secui cu 6 tunuri. Concomitent, o altă expediţie de învăluire fusese plănuită dinspre valea Mureşului spre Zlatna. Armata nemeşilor unguri pornită pe valea Crişului Alb ocupă Hălmagiu – cu toate că pentru apărarea oraşului românii luptaseră eroic. În 20 ianuarie ajung apoi în Baia de Criş, iar peste trei zile la Brad, de unde organizează expediţii de pradă asupra satelor din împrejurimi. Cetele românilor îi hărţuiesc neîncetat, dar fără a putea angaja o luptă de amploare. Sub impresia celor discutate la Zlatna, în condiţiile terorii pe care duşmanii o dezlănţuiră asupra populaţiei, prefectul Buteanu, revenit în tabăra de la Buceş, după ce chemă în ajutor legiunea lui Iancu, adresă comandantului ungur un apel prin care încercă să-l convingă că prin lupta lor primejduiau Ungariei atât situaţia internă cât şi independenţa naţională. El îi ceru să înceteze teroarea şi să se retragă din munţi. Proprietarilor unguri din ţinut le promitea siguranţă deplină. Mai mult de teama unui atac de amploare din munţi decât sub impresia scrisorii lui Ioan Buteanu, în zilele următoare secuii, apoi în 17 februarie trupa maiorului Beke părăsiră Zărandul, îndreptându-se spre Deva. În curs de o zi Buteanu reuşi să restabilească ordinea în ţinut. Iancu îi trimise în jur de 460 de puşcaşi. Legiunea din Zărand dispunea la această dată de 600 de puşcaşi şi 3 tunuri de lemn de cireş. Restul luptătorilor erau înarmaţi, ca pe vremea lui Horea, cu lănci şi coase.

Liniştea dură de această dată doar trei zile, căci guvernul maghiar se îndreptă asupra Transilvaniei cu noi unităţi. Ungurii tocmai cuceriseră Blajul, iar la Sibiu se desfăşurau lupte mari când spre Zărand porni o noua armată, 2600 de soldaţi cu 5 tunuri sub comanda maiorului Coloman Csutak. În 20 februarie erau în Hălmagiu, iar a doua zi în Baia de Criş şi Brad. Convinşi de superioritatea forţelor duşmane, Buteanu se retrase iarăşi la Buceş. În prima zi a lunii martie şi această armată plecă spre Deva, unde aveau loc lupte grele. Pe urma lor, mai mult cu scopul de-a învălui frontul de pe Mureş, pătrunseră, o săptămână mai târziu, trupe imperiale considerabile, aflate sub comanda maiorului Cernoievici. Buteanu li se alătură cu 600 de oameni, care rămaseră în ţinut, iar după revenirea armatei austriece s-au îndreptat spre Hălmagiu, de unde, fără a cunoaşte forţa duşmanului, la zvonul că ungurii pătrund iarăşi în munţi, de teama unui atac dinspre Mureş şi fără a fi interesaţi de păstrarea munţilor, imperialii se retraseră la Baia de Criş, iar de aici, în 16 martie, spre Deva. Încercară să-l determine pe Buteanu să-i urmeze. Prefectul însă refuză. A doua zi maiorul Csutak cu oastea sa era din nou la Baia de Criş şi Brad. De aici raportă lui Kossuth „marea victorie”, apoi redezlănţui teroarea, transformând extremitatea estică a Zărandului într-un cimitir pustiu, cu sate prădate şi incendiate şi oameni spânzuraţi.

În tot acest răstimp, pe când Iancu se afla şi el strâmtorat în Munţii Abrudului, Buteanu s-a văzut nevoit să stea în apărare, la Buceş, lipsit de orice posibilitate de a forma o oaste mai numeroasă, armamentul ce-l tot aşteptase de la imperiali rămânând o promisiune deşartă. Asemenea celorlalţi prefecţi şi tribuni, a rămas desigur într-o apărare activă, cetele sale hărţuindu-l neîncetat pe duşman.

Pentru a menţine sub control zona Bradului, guvernul maghiar trimise aici, la sfârşitul lunii martie, un detaşament pus sub comanda maiorului Emeric Hatvani. În 31 martie el incendie satul Ribiţa, iar în zilele următoare altele. În a doua zi a lunii aprilie maiorul Csutak atacă localitatea Luncoiul , pe urmă satele Zdrapţi şi Mihăileni şi încercă, pentru prima dată, dar fără rezultat, să împresoare tabăra lui Buteanu în defileul de la Buceş. Cetele moţilor rezistară eroic şi după o luptă de o oră îi respinse, dar fără a-i putea urmări din lipsa prafului de puşcă şi datorită numărului mic de luptători. În zilele următoare Csutak prădă oraşul Băiţa.

Veştile ce sosiră între timp în munţi îi îmbărbătară din nou pe români. Prefectul Buteanu era înştiinţat despre intenţia imperialilor de-a intra din nou în Transilvania, lui promiţându-i-se un ajutor de circa 2000 de soldaţi, alimente, arme şi muniţie. Ştirea, ce avea să se dovedească doar un zvon, de asemenea presupunerea că ungurii vor fi atacaţi dinspre Mureş îl determinară pe Buteanu să încerce, printr-o supremă sforţare, cu sprijinul unor cete din legiunea lui Iancu, un atac spre Brad. Ofensiva o începu în trei coloane; cele din flanc au fost puse sub comanda tribunilor Clemente Aiudeanu şi Constantin Racoviţă – Viţianu (originar din Muntenia), iar centru a stat sub ascultarea prefectului. Ele au pornit concomitent, în 9 aprilie, dar o ştire că duşmanul tocmai pornise prin munţi să le cadă în spate l-a determinat pe Buteanu să ordone întoarcerea la Buceş. Cum, între timp, cetele tribunului Viţianu înaintaseră mult, ajungând aproape de Brad, n-au mai putut fi rechemate aşa că atacară singure Bradul, intrară în oraş, luptară toată ziua, iar când se văzură împresurate şi fără sprijin, Viţianu ordonă retragerea.

Deznădejdea cuprinse din nou sufletele moţilor. Se aflau singuri, împresuraţi din toate părţile, închişi în munţii lor. Încrederea în imperiali se destrăma treptat. Cu excepţia Apusenilor, Ardealul era ocupat de unguri, Comitetul naţional desfiinţat, conducătorii lui pribegi. Iancu, ceilalţi prefecţi din munţi văd, clar, că trebuie să lupte singuri. Pe de altă parte, primăvara topea nămeţii, deschizând căile de acces spre plaiuri.

În ziua de 6 mai, prin trădarea lui Ioan Dragoş, deputat român originar din Bihor, trimis ca „sol de pace” de Kossuth către revoluţionarii ardeleni, o armată condusă de maiorul ungur Hatvani reuşi să-i i-a prin surprindere pe moţi şi să se apropie pe neaşteptate de Abrud. Încercui în grabă oraşul, reţinând pe aproape toţi fruntaşii români. Printre ei prefecţii Buteanu, Moldovan, Dobra, Boteanu (din Cluj), viceprefectul Nicolae Mureşan, tribunii Boieriu, Andreica, Begnescu, Alexandru Arpadi, Simion Moga, Molnar şi emisarii munteni Adrian şi Racoviţă. A doua zi, când pe dealurile dimprejurul Abrudului îşi făcură apariţia cetele lui Iancu, Hatvani încălcă cuvântul lui Kossuth şi ordonă arestarea lui Buteanu şi Dobra. Curând începu lupta. Moţii atacară năprasnic determinând, după o rezistenţă scurtă, armata lui Hatvani să părăsească în dezordine Adrudul. Scăpată din defileul de la Buceş-Vulcan, trupa se retrase la Brad. În toiul luptei Buteanu încercă de mai multe ori să evadeze dar fără succes. Zadarnice au rămas strădaniile cetelor trimise de Iancu, sub conducerea tribunului Gomboş, de a-l elibera. Legat de un tun, înconjurat de soldaţi, Buteanu ajunse la Brad în 10 mai, spre seară. Fu predat comisarului guvernului şi pus sub pază militară. Cu forţe proaspete, în 15 mai Hatvani porni a doua oară asupra Abrudului, de unde de astă dată abia scăpă cu viaţă, ajungând la Brad în noaptea de 19 mai însoţit de resturi ale unei oşti zdrobite. Urmăriţi îndeaproape de cetele lui Iancu, ungurii părăsiră în dezordine Bradul a doua zi dimineaţa, retrăgându-se spre Hălmagiu, iar de aici mai departe pe valea Crişului spre Sebiş şi Arad. În dimineaţa zilei de 23 mai 1849 se aflau la Iosaş, lângă Gurahonţ. Aici Hatvani ordonă ca prefectul Buteanu să fie spânzurat de craca unei sălcii. Un ţăran din sat, Ioan Coste, fu pus să taie apoi funia şi să-l îngroape lângă drum pe malul drept al Crişului. Alături mai spânzurară pe preotul din Iosaş şi pe primarii din Iosaş şi Iosăşel. Astfel sfârşi conducătorul românilor din Zărand, unul din cei mai de seamă fruntaşi ai revoluţiei române din Transilvania.

Luptele au continuat în munţi şi după moartea lui Buteanu, sarcina apărării Zărandului preluând-o Iancu ajutat de viceprefectul Simion Groza şi tribunii săi.

La începutul lunii iunie guvernul maghiar trimise asupra Apusenilor o adevărată expediţie de exterminare, cu însărcinarea de-a distruge taberele româneşti şi de-a institui blocada munţilor. Spre deosebire de cele patru expediţii anterioare, trupa locotenent-colonelului Farkas Kemeny, numărând în jur de 4000 de soldaţi cu tunuri şi aruncătoare de proiectile incendiare, pătrunse în Zărand dinspre Deva. În 3 iunie ajunse la Brad, iar de aici porni spre Abrud. La Buceş, viceprefectul Groza nu putu rezista decât puţin timp. După trecerea armatei, el reocupă defileul, înfrânse mai multe companii de honvezi, capturând în decurs de o săptămână peste 40 de care cu provizii. În zilele următoare luptele s-au purtat adânc în munţi, culminând în ziua de 15 iulie la Abrud, unde românii repurtară o mare victorie. Două săptămâni mai târziu a avut loc lupta de la Fântânele, ultima în şirul bătăliilor date în cursul Revoluţiei şi care s-a sfârşit cu victoria oastei populare din munţi.

În săptămânile următoare au fost iniţiate noi tratative, dar fără vreun succes, deoarece fruntaşii revoluţiei maghiare, Kossuth însuşi, nu puteau concepe existenţa şi afirmarea românilor ca naţiune politică. Când, la sfârşitul lunii iulie 1849, strâmtoraţi de cursul evenimentelor, se arătară în sfârşit de acord şi îl rugară pe Bălcescu să mijlocească înţelegerea, a fost prea târziu.

[i] Aniversarea a 50 de ani de la Revoluţia de la 1848 din Transilvania în „Tribuna poporului” de la Arad.

BIBLIOGRAFIE
1) Florian Dudaş, Zărandul - chipuri şi fapte din trecut, Editura Albatros, Bucureşti, 1981

RĂSCOALA LUI HOREA ŞI ŢARA ZĂRANDULUI

2008-07-06T14:42:00.004+03:00

Răscoala de la 1784 a lui Horea este prima zguduire puternică a orânduirii feudale din cuprinsul ţării noastre. Ea deschide procesul revoluţionar, de răsturnare a raporturilor feudale. Dar mai e în acelaşi timp şi prima afirmare violentă a conştiinţei de sine a poporului român din Transilvania.

Plasată în cadrul larg al istoriei generale, răscoala se produce într-un răstimp de mari eforturi de regenerare a vechiului regim, dar şi de mari răsturnări revoluţionare. Ne găsim în timpul despotismelor luminate, după revoluţia americană şi în preajma revoluţiei franceze, unele reformând, celelalte răsturnând vechea orânduire.

În Zărand primele semne de răscoală le avem pe 28 octombrie 1784 când în târgul săptămânal din Brad, o mare mulţime de oameni adunaţi din satele învecinate îi cer lui Crişan să-i conducă spre Alba Iulia pentru a primi arme. Crişan acceptă conducerea şi-i îndeamnă să-şi trimită mai întâi delegaţii, la 31 octombrie, în biserica din Mesteacăn. Aici el le vorbeşte moţilor despre poruncile aduse în privinţa militarizării şi hotărârea că dacă vor fi împiedicaţi, atunci să se înarmeze şi să pornească pustiirea întregii nobilimi pentru a-şi face singuri dreptate. De fapt ţăranii erau nemulţumiţi pentru că, de la Viena, li se promisese eliberarea din iobăgie celor care se vor înscrie în armată. Însă nobilimea locală le refuzase acest drept deoarece în felul acesta nu mai era cine să lucreze pământul. În biserica de lemn din satul Mesteacăn, de lângă Baia de Criş, iobagii adunaţi jurară cu toţii pe crucea primită de la Horea de la împărat să se îndrepte către Alba Iulia spre împlinirea noii porunci a conscripţiei militare, pentru a primi arme şi a fi scutiţi de sarcinile iobăgiei. Alături de Crişan, la Mesteacăn, au fost şi căpitanii săi George Marcu şi Adam George din Crişcior. Alţi căpitani pe care i-a avut Crişan în timpul desfăşurării răscoalei au fost: Toma Berna din satul Vaca, Ioan Faur din Tomnatic şi Micula Bibarţ din Blăjeni. Spre sfârşitul adunării hotărâră să se reîntâlnească, pregătiţi de drum, a doua zi, în satul Curechiu.

Aflând de declanşarea răscoalei, vicecomitele Zărandului, Ştefan Hollaky, aflat la curtea nobiliară de la Hălmăgel trimite câţiva soldaţi însoţiţi de călăuza Petru Cara din Crişcior, cu scopul să-i liniştească pe ţăranii adunaţi şi să prindă pe căpeteniile lor.

În seara zilei de 1 noiembrie moţii s-au strâns în satul Curechiu. Erau aşa de mulţi încât nu mai încăpeau în sat. Garda slujbaşilor comitatenşi ajunse aici noaptea, iar Crişan fu salvat în ultimul moment. Cei doi subalterni ai vicecomitelui şi gornicul care-l trădase pe Crişan pieriră de mâna ţăranilor.

În dimineaţa zilei de 2 noiembrie Crişan prezidă la Curechiu a doua adunare populară din Zărand, înfăţişând din nou, mulţimii porunca imperială pe care o mai arătase la Mesteacăn şi pe care susţinea că o primise de la Horea, repetând îndemnul plecării spre Alba Iulia. Apoi plecă cu cetele ţărăneşti spre curţile nobilimii. Neavând vreun program precis stabilit, mişcarea a izbucnit spontan, ca orice răscoală ţărănească. Ceata lui Crişan se îndreptă apoi spre Crişcior. Nobilimea de aici, luată pe neaşteptate, unii reuşiră să fugă să se ascundă. Mulţi căzură însă victime furiei dezlănţuite. Familia Kristyori, cea mai lovită, lăsă în urmă mai multe văduve şi orfani. Andrei Kristyori fu ucis şi el şi soţia lui, cu două fiice. Fură ucişi Adam, Toma, Samuel, Ioan, Gabriel Kristyori, văduva lui Mihail Kristyori cu un fiu şi o fiică. Fu ucis apoi judele nobililor Mihail Pakot, de asemenea soţia preotului reformat Andrei Jancso cu două fiice. Numărul victimelor se ridică la 17. pe fiica lui Mihail Pakot, Apolonia, o botezară mai întâi în credinţa ortodoxă şi apoi preotul Constantin, numit Popa Costan o cunună cu Ion Sârbu, fecior iobag din Crişcior.

De la Crişcior cetele se îndreaptă asupra curţilor nobiliare de la Brad, trimiţând totodată de-a lungul Crişului Alb, în jos, emisari prin sate pentru a convoca adunări populare şi a-i îndemna pe locuitori la răscoală. Pe urmele lor coboară valea Crişului cetele lui Crişan. În 3 noiembrie una dintre ele atacă curţile din Ribiţa, unde nobilii retraşi în casa fostului perceptor comitatens Iosif Ribiczei se apără cu focuri de armă. Din ceata lui Crişan cad cu acest prilej 7 oameni, fapt ce i-a determinat pe răsculaţi, după obţinerea victoriei, să incendieze 24 de case nobiliare, lăsând neatinsă doar clădirea casieriei imperiale. În ziua următoare ard curţile şi se împart bunurile domeniului contelui Francisc Gyulai din Lunca şi Trestia şi ale lui Iosif Bethlen din Baia de Criş. În 4 noiembrie răsculaţii pătrund în părţile de mijloc ale Zărandului, unde pradă şi distrug curţile nobiliare din localităţile Ociu, Luncoiul de Jos, Hălmăgel şi Ţărmure. La Ociu cetele locale, conduse de către căpitanul Ilie Dăncuţ, distrug curtea vicecomitelui Ştefan Hollaky. În 5 noiembrie o soartă identică avură curţile din Hălmagiu, Sălişte, Aciua, Aciuţa, Tomeşti şi Pleşcuţa. De la Vârfuri către Arad răscoala îşi pierde din intensitate deoarece numărul nobililor era mai mic. Răscoala se extinde şi în judeţul Bihor. Cete de răsculaţi s-au îndreptat spre Valea Mureşului unde atacă Şoimoşul, apoi prin Radna doreau să atace Aradul. Vicecomitele Zărandului Ştefan Hollaky cere autorităţilor de la Buda şi Viena să trimită armata pentru reprimarea răscoalei. Cum acest lucru întârzie răscoala se extinde până în părţile de mijloc a Transilvaniei.

Guvernul de la Sibiu încearcă să încheie armistiţiu cu răsculaţii. La 16 noiembrie sosi la Brad doctorul Ioan Molnar Piuariu. În Valea Brad îl întâlneşte pe Crişan şi îl întreabă:

- Pentru ce v-aţi răsculat?

Crişan răspunse:

- Pentru că împăratul a promis să ne facă militari, să ne dea arme, iară domnii n-au vrut. Pentru că nu mai vrem să fim iobagi, ... pentru greul vieţii şi toate opăcirile ce le-am îndurat, fără ca să merităm asta ... Pentru dările multe şi tot necazul ... Ţăranii mai cereau înlocuirea dregătorilor nobili locali prin dregători germani imperiali, desfiinţarea în ţinut a sistemului arenzilor particulare şi eliberarea iobagilor luaţi în captivitate în timpul răscoalei. Armistiţiul se încheie la 17 noiembrie la Brad în prezenţa unei mari mulţimi de ţărani şi a unui reprezentant din fiecare sat din ţinutul Crişului.

Drept urmare Crişan dizolvă oastea ţărănească din Zărand ordonând întoarcerea ţăranilor la casele lor, unde să aştepte însă pregătiţi oricând pentru începerea luptei. În scurt timp însă fruntaşii răscoalei şi-au dat seama că li s-au făcut promisiuni fără acoperire drept pentru care au încercat să ridice din nou poporul.

Între timp autorităţile de la Viena află despre declanşarea răscoalei şi ordonă armatei reprimarea ei. Din 21 noiembrie în Transilvania este instituită legea marţială. Autorităţile au drept de judecată sumară şi execuţie pe loc.

Cele dintâi acţiuni ale armatei în Zărand încep la 27 noiembrie sub comanda maiorului Stoianovics, care în fruntea a 300 de soldaţi se îndreaptă spre Hălmagiu cu gândul să pacifice şi să elibereze împrejurimile Bradului. Înştiinţat de pătrunderea în cursul nopţii de 27 spre 28 noiembrie a acestui corp expediţionar în Brad, Crişan se îndreptă, în fruntea cetelor răscultate, din nou asupra Zărandului, reuşind să-l înfrângă pe Stoianovics lângă oraş, silindu-l pe urmă să se retragă spre Hălmagiu, unde acesta scăpă doar după ce-i înşelă pe ţărani printr-un fals acord.

După incendiarea cârciumii din Şiria, pe valea Crişului Alb pătrund forţe militare noi.

În paralel însă comisarul Iancovics ordonă trimiterea prin satele răsculate din valea Crişului Alb a unei comisii de pacificare alcătuită dintr-un magistrat comitatens cunoscător al limbii române, un ofiţer şi un protopop, care să recheme pe cei refugiaţi prin păduri şi să înfăptuiască restabilirea ordinii publice. Episcopul Petru Petrovici plecă acum în persoană în districul Hălmagiului „pentru a lumina poporul despre rătăcirea în care se află”. Dintr-o notă informativă ce o trimite la întoarcere la Carloviţ, lui Moise Putnic, aflăm că la începutul lunii decembrie majoritatea ţăranilor din ţinut se aflau ascunşi prin păduri, cu femei şi copii, de unde în condiţiile impunerii asistenţei militare imperiale şi a vremii neprielnice s-au întors la casele lor. În părţile Hălmagiului, Petru Petrovici a stat câteva zile, îndreptându-se apoi prin Baia de Criş, Ribiţa, Ţebea şi Brad, spre Deva. În zilele următoare şi episcopul român din Sibiu, Ghedeon Nichitici, însoţit de această dată de armată înzestrată cu tunuri, venind dinspre Deva, îşi reîncepu apostolatul pacificator prin satele extremităţii estice a Zărandului. Cu concursul locotenent-colonelului Kray reuşi, prin promisiuni şi declaraţii demagogice, să aducă la ascultare şi supunere majoritatea localităţilor. În satul Mihăileni însă acţiunea lor a dat greş, întâmpinând rezistenţa armată a peste 600 de ţărani care în urma unei lupte eroice au fost înfrânţi. Începând din acea zi de 7 decembrie 1784, cu concursul forţelor militare, vechea administraţie nobiliară şi imperială a intrat în drepturi.

În scurt timp răscoala a fost înfrântă. Represiunea însă a continuat, nobilii dezlănţuindu-se cu o cruzime nemaicunoscută asupra locuitorilor, satelor, îndeosebi asupra participanţilor la răscoală, instigatorilor sau chiar asupra celor bănuiţi, cu acest prilej fiind deportate din Zărand în Banat mai multe sute de familii româneşti, cu precădere din localităţile Baia de Criş, Lunca, Mesteacăn, Luncoiu de Jos, Mihăileni, Ribiţa, Ruda, Zdrapţi, Vaca şi Valea Mare. Fiind iarnă şi neputându-se adăposti prin păduri, vinovaţi, nevinovaţi, iobagii căzură cu sutele de mii în mâinile călăilor nobilimii şi, ţinuţi în lanţuri, muriră în temniţe de foame şi de sete sau fură condamnaţi la moarte şi executaţi în mod barbar. Pentru majoritatea ţăranilor rămaşi captivi în iarna şi primăvara anului 1785, sentinţele pronunţate, de această dată sub arbitrajul Curţii din Viena, deşi mai ponderate, au avut acelaşi scop opresor. „Grija” pe care Iosif al II-lea o manifesta pentru iobăgime emana însă din interese economice, fiscale şi politice. Răscoala, deşi nedorită, favoriză condiţii pentru supunerea nobilimii, Curtea din Viena reuşind, într-o bună măsură, s-o constrângă la fidelitate în schimbul înlăturării tumultoasei ameninţări. Împăratul adoptă o atitudine iluministă, recunoscând că ţăranii români din Transilvania aveau motive întemeiate să se răscoale, dar, în virtutea inconsecvenţei spiritului său reformist, califica răzvrătirea ca un act nepermis si culpabil. Considerând că severitatea supune poporul, dar nu-l convinge, Iosif al II-lea se arătă uman. Curtea imperială ordonă atenuarea severităţii pedepselor decretate în primele zile de răscoală şi promise tuturor celor care se liniştesc amnistie. Deoarece reformismul său nu urmărea desfiinţarea feudalităţii, ci doar ameliorarea relaţiilor feudale, conducătorii mişcării populare sunt consideraţi „blestemaţi” şi „nelegiuiţi”, fiind judecaţi, condamnaţi şi executaţi la 28 februarie 1785 la Alba Iulia prin înfrângerea pe roată.

BIBLIOGRAFIE

1) D. Prodan, Răscoala lui Horea, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979

2) Florian Dudaş, Zărandul - chipuri şi fapte din trecut, Editura Albatros, Bucureşti, 1981

PRIMĂRIA

2008-06-27T22:43:00.001+03:00

PRIMARIA COMUNEI CRIŞCIOR prim.criscior@comser.ro

www.criscior.as

PRIMAR FURDUI OVIDIU ILIE - TELEFON: 0254-616366

0727510180

VICEPRIMAR GHIRCĂU MIRCEA 0254/6161565

0727924026

SECRETAR DOICA IOAN 0254/616309

0727945504

REFERENT INTEGRARE EUROPEANĂ

ANCUŢA ALEXANDRA 0254/ 6161798

0727589808

CONTABIL STEFAN SILVIA 0254/616348

RESURSE DE MUNCĂ

2008-06-27T22:39:00.002+03:00

Resursele de munca sunt de aproximativ 2600 de persoane (54%) din care populaţia ocupată de 1807.

Ponderea populaţiei de sex feminin este de aprox. 50,3%, respectiv peste 2370 de persoane, reprezentând cca 50% din rezervele de muncă.

În prezent din numărul femeilor active la nivelul comunei Crişcior au mai fost disponibilizate cca 180 de muncitoare datorită închiderii Firmei Mataro Srl o firmă cu capital majoritar maltez firma avand ca şi activitate principala industria usoară cea de croitorie.

Populaţia este de etnie majoritar ortodoxă cu aproximativ 4542 de persoane, celelalte religii având pondere foarte mică : 71 romano- catolici, 8 greco-catolici, 5 reformaţi, 5 baptişti,8 penticostali.

POPULAŢIA- ELEMENTE DEMOGRAFICE ŞI SOCIALE

2008-06-27T22:37:00.002+03:00

Populaţia stabilă la nivelul comunei Crişcior este de aproximativ 4713, având următoarea repartiţie în teritoriu şi structură:

LOCALITATEA	TOTAL	%	MASC	%	FEM	%
Crişcior	1026	21,77	482	46,98	544	53,02
Barza	2314	49,10	1190	51,43	1124	48,57
Valea Arsului	79	1,68	38	48,10	41	51,9
Zdrapţi	1294	27,45	633	48,92	661	51,08
Total comună	4713	100	2343	49,71	2370	50,29

Se observă o pondere echilibrată între populaţia masculină şi cea feminină atât pe total cât şi pe localităţile componente.

Procesul de îmbătrânire este sub media pe ţară, respectiv 18,39% faţă de 22,1% persoane de 60 de ani şi peste 60 de ani.

Accentuarea procesului de îmbătrânire se datorează nivelului scăzut de trai , cât şi fenomenului de însingurare a persoanelor în vârstă.

PROIECTE

2008-06-27T22:35:00.001+03:00

Primăria comunei Crişcior este una din primăriile care au beneficiat de fonduri Phare pentru modernizarea administraţiei locale, care este în faza finalizării şi este printre puţinele primării care are un departament de Integrare Europeană.

În ceea ce priveşte proiectele de viitor cu finanţare externă primăria mai doreşte atragerea unor fonduri pentru deschiderea unui centru pentru informare publică care să deservească şi comunele învecinate.

Se mai doreşte atragerea unor fonduri pentru infrastructură, având în vedere că această zonă deţine un adevărat potenţial turistic, precizând că se află în apropierea barajului hidro de la Mihăileni care se va finaliza.

FACILITĂŢI PENTRU INVESTITORI

2008-06-27T22:34:00.002+03:00

Investitorii care doresc să investească se bucură de suport logistic şi consultanţă din partea autorităţilor locale şi de asemenea se vor bucura de reprezentare către comunitate cu ajutorul autorităţilor locale.

Se vor pune la dispoziţia investitorilor clădirile aflate în patrimoniul Consiliul Local pentru o mai bună dezvoltare economică a comunei.

În comună marea parte a investitorilor sunt cu capital majoritar român, dar există şi investitori cu capital mixt român şi străin ( Zopas).

În comună îşi desfăşoară activitatea şi o firmă de tâmplărie PVC cu geam termopan reprezentantă directă a concernului Gealan în România.

POTENŢIALUL ECONOMIC

2008-06-27T22:32:00.001+03:00

În primul rând trebuie menţionat activităţile industriale .

Principala activitate industrială , care a avut un rol determinant în dezvoltarea localităţilor şi a zonei , este industria minieră, activitate completată de cea forestieră.

CRIŞCIOR

În localitatea Crişcior unităţile industriale de producţie sunt:

- S.C. Atelierele centrale S.A.- denumită anterior U.M.M.R.- unitate care repară şi produce utilaje şi piese de schimb pentru industria minieră.

- Întreprinderea minieră Barza - denumită anterior Uzina de preparare - îşi desfăşoară activitatea în satul Barza şi îşi are sediul în Municipiul Brad. Funcţia de bază este prelucrarea minereurilor extrase din mine. Sortimentele de produse finite sunt metale neferoase şi preţioase ( aur, argint, zinc, cupru ,sulf) şi pietre semipreţioase.

- Cariera de piatră, exploatează rocă eruptivă( andezit) existent în zonă în cantităţi mari , livrând piatră concasată, piatră brută , criblură, pavele.

- Staţia de prefabricate din beton, foloseşte materiile prime locale respectiv balast şi nisip din balastierele de pe Crişul Alb şi piatră concasată de la cariera din localitate.

- În localitate mai funcţionează un abator, o moară pentru cereale si aproximativ 4 brutării.

VALEA ARSULUI

În Localitate îşi desfăşoară activitatea :

- Întreprinderea Minieră Barza , cu activitate extractivă şi transporturi. Extracţia minereurilor se face atât în subteran , cât şi prin carieră de suprafaţă Valea Morii. Sterilul rezultat din activitatea minieră este transportat la haldele Arţisorul şi Cireşatei.

- Cariera de piatră , amplasată la limita intravilanului înspre Crişcior.

De asemenea în comună există şi sau dezvoltat mai mulţi agenţi economici care dezvoltă afaceri diverse în special cele de desfacere produse de mărfuri şi produse către populaţie.

Numărul persoanelor juridice la nivelul comunei Crişcior se ridică la aproximativ 60 iar cel al asociaţiilor familiale la aproximativ 20.

În prezent la Gurabarza există un investitor străin firma Zopas care produce rezistenţe pentru diferite tipuri de maşini şi care oferă locuri de muncă pentru aproximativ 300 de oameni.

Se doreşte modernizarea SMS-ului care este un vechi spital spre transformare într-un spaţiu de relaxare şi odihna cu profil medical pentru populaţia de vârsta a doua a comunei.

AGRICULTURA

2008-06-27T22:31:00.002+03:00

În comuna Crişcior este în curs de înfiinţare Asociaţia Crescătorilor de animale denumită Crişana care îşi propune accesarea fondurilor europene de tip Sapard , vânzarea produselor tradiţionale la un preţ cât mai convenabil, şi dezvoltarea agriculturii de tip ferme familiale pe plan local.

Plantele predominante sunt cerealele , porumbul şi grâul cultivate în proporţie de 100% în mod ecologic. Se mai cultivă orzul, cartofi, legume şi plante furajere.

Legumele care se pretează la condiţiile ecologice din zonă sunt rădăcinoasele, varza, ceapa, fasolea.

Specia predominantă a livezilor aproximativ 9 ha este prunul, din care circa 80% din producţie este destinată fabricării ţuicii, iar restul ca fructe proaspete destinate pieţii.

Păşunile şi fâneţele însumează o suprafaţă de aproximativ 1365 ha, respectiv 80,10 % din terenul agricol şi 33,95% din suprafaţa totală de teren a comunei. Ponderea mare a acestor suprafeţe face ca activitatea de bază agricolă să fie zootehnia.

Se cresc în special bovine din care vaci şi juninci, porcine, ovine , caprine, cabaline, păsări.

De asemenea se exploatează lemn din pădurile care împrejmuiesc comuna fiind dezvoltat meşteşugul cioplirii lemnului şi prelucrarea lemnului în vederea obţinerii de mobilier.

Există o foarte mare dorinţă a populaţiei de a se îndrepta spre dezvoltarea unor ferme cu ajutorul cărora să practice agriculturămai puţin convenţională cum ar fii fermele de melci.

În acest scop Primăria încearcă să capteze prin biroul agricol ţi prin biroul de integrare europeană fonduri pentru demararea acestor afaceri.

În ceea ce priveşte retrocedarea pădurilor către proprietari în comuna Crişcior, acestea sunt retrocedate în proporţie de aproximativ 90%.

Nu în ultimul rând pe raza comunei Crişcior se practică pescuitul sportiv apele Crişului Alb ascunzând numeroase specii de peşti.

TURISM ŞI CULTURĂ

2008-06-27T22:29:00.001+03:00

Comuna Crişcior are un parc public amenajat cu alei asfaltate, zone verzi cu o suprafaţă de 1650 mp.

De asemenea în Gurabraza există un stadion de fotbal , amenajat cu teren de fotbal , tribune şi vestiare , 650 de locuri, acoperite cu ţiglă. Terenul este cu gazon natural, se doreşte îmbunătăţirea acestei baze sportive.

De asemenea în Gurabarza se mai află şi un ştrand dotat cu 2 bazine : unul olimpic de gradat, unul pentru copii funcţionabil, construite din beton armat , neacoperite. Terenul aferent celor două baze sportive este în suprafaţă de 1,018 ha.

Si aici se urmăreşte modernizarea şi redeschiderea acestor bazine publicului larg.

Pe raza comunei Criscior se găseşte schitul Sfânta Treime, care este o mănăstire de măicuţe recent înfiinţată de o frumuseţe extraordinară.

Muzeul satului care adăposteşte adevărate obiecte de patrimoniu de la costume tradiţionale până la diverse obiecte de muncă specifice zonei mineritului.

Troiţa ridicată în amintirea iobagilor răsculaţi în 1784, situată în comuna Crişcior , str. Monumentului , are o înălţime de 320 cm, lungime de aproximativ , baza construită din piatră, soclu din piatră şi gresie , placă din bronz.

Obeliscul din satul Crişcior este un alt punct de atracţie al comunei noastre este ridicat în memoria eroilor căzuţi în primul război mondial, este situată pe DN 74 .

Zona este de o frumuseţe deosebită având în vedere că totul este înconjurat de pădure , si din toate punctele de vedere este o zonă ecologică, oamenii practicând o agricultură ecologică intr-un procent de 100% .

Este de asemenea o zonă cu bogat potenţial turistic datorită istoriei acestor locuri , este unul din locurile în care s-au întâlnit cei trei mari revoluţionari ai poporului român Horia, Cloşca şi Crişan.

În Gurabarza există un club care beneficiază de o sală de spectacole cu un număr aproximativ 300 de locuri, sală în care au evoluat cei mai mari actori de teatru ai ţării noastre.

Există o deficienţă în ceea ce priveşte locurile de cazare din cauza faptului că pe raza comunei nu există hoteluri sau pensiuni dar populaţia este interesată din ce în ce mai mult de posibilitatea dezvoltării unor afaceri în acest sens având în vedere faptul că comuna noastră este în apropierea muntelui Găina, unde în fiecare an se desfăşoară faimosul târg de fete.

Se doreşte înfiinţarea unor trasee turistice şi forestiere pentru a ajuta la dezvoltarea turismului şi pentru ca iubitorii pădurilor să poată admira frumuseţea acesteia.

EDUCAŢIE

2008-06-27T22:28:00.002+03:00

Pe raza comunei Crişcior există un număr de 4 şcoli generale , 2 grădiniţe şi un Grup Şcolar Industrial .

Şcolile beneficiază de încălzire termica , având în vedere ca comuna Crişcior este una din puţinele comune care în satul Barza se bucură de încălzire termică.

TELEVIZIUNE

2008-06-27T22:26:00.002+03:00

Comuna Crişcior beneficiază de serviciile unei firme de televiziune prin cablu care de asemenea poate fi extinsă în toate satele aparţinătoare.

TELEFONIE

2008-06-27T22:24:00.001+03:00

În comuna Crişcior si satele aparţinătoare sunt aproximativ 500 de abonaţi la Romtelecom . De asemenea în comună mai sunt montate antenele de telefonie mobilă ( ORANGE si CONNEX), cu posibilitatea extinderii şi pentru alte reţele .

De asemenea datorită supraîncărcării reţelei de telefonie fixă se doreşte extinderea acesteia în vederea unei mai bune funcţionări.

Primăria comunei Crişcior beneficiază de legături la Internet ,iar în comuna există 2 cabinete de informatică ( unul la Grupul Şcolar Industrial Gura Barza , şi unul la Şc. Gen nr 1 Crişcior), de asemenea reţeaua de Internet este extinsă şi la Mănăstirea din satul Crişcior .

Se mai are în vedere înfiintarea unor cabinete de informatică şi la şcolile generale din satele aparţinătoare , iar acolo unde nu sunt spaţii adecvate se doreşte amplasarea acestor cabinete în căminele culturale sau biblioteci.

ALIMENTAREA CU ENERGIE ELECTRICĂ

2008-06-27T22:21:00.001+03:00

Actualmente satul reşedinţă de comună Crişcior este racordat la Sistemul Energetic Naţional- prin staţia de 110-20 kv Crişcior amplastă în sudul- vestul localităţii.

Distribuţia energiei electrice în localitate este asigurată prin intermediul a 11 posturi de transformare alimentate buclat pe medie tensiune şi cuprinde :

Ø LEA 20kv pe stâlpi din ba

Ø LEC 6 kv I.M Barza 1

Ø LEC 6 kv I.M Barza 2

Ø LES 20 kv I.M Barza iesire spre Brad

Ø PTCz nr. 64 + 20/0,4 kv- 250 KVA ( blocuri)

Ø PTCz nr. 32-20/0,4 kv-250 KVA ( comună)

Ø PTCz nr.33-20/0,4 kv- 250 KVA

Ø PTA NR.107-20/0,4 kv-250 KVA

Ø PTA NR. 31-20/0,4kv-250 KVA

Ø PTA NR. 101-20/0,4 kv-40 KVA

Ø PTA NR.102-20/0,4 kv-40 KVA

Ø PTA NR. 72- 20/0,4 kv- 100KVA

Ø PTA NR.36 -20/0,4 kv -250 KVA

În tronsonul Poliţie- Troiţă alimentarea cu energie electrică este asigurată prin LEA-DC ( dublu circuit) pentru ramurile:

- Troiţă - PTCz 32 - PTA 36 - cabină metalică Curechiu

- Troiţă - PTA 72- PTCz 33 - Buceş

Consumatorii existenţi cuprind toată gama conform normativ PE 124/ 1993 divizaţi în :

Ø Consumatori casnici şi neindustriali

Ø Consumatori industriali

Ø Consumatori terţiari

Consumatorii casnici şi neindustriali precum şi consumatorii terţiari sunt alimentaţi pe joasă tensiune din reţeaua de 0,4 kv pe stâlpi din ba şi conductoare AFYI sau torsadate.

Consumatorii industriali, respectiv Ateşlierele Centrale . I.M Barza prin servicii interne.

Iluminatul public este realizat cu corpuri de iluminat tip HRF40 pe stâlpi din b.a. şi reţea aeriană cu conductoare rezistente la interperii.

Reţelele majore de 6 kv şi 20 kv precum şi LEA 0,4 KV asigură în întregime necesarul în localitate.

Din păcate avem şi disfuncţionalităţi la alimentarea cu energie electrică cum ar fii:

Ø Amplificarea PTCz NR. 30, 32 şi PTA 36, acestea funcţionând în regim supraîncărcat fără a avea asigurată caăacitatea în regim de avarie.

Ø Terminarea unor lucrări de alimentare cu energie electrică ( construcţii începute şi abandonate)

Ø Insuficienţa iluminatului public în zonele marginale satului către Bucuresci, Zdrapti, Valea Arsului.

CANALIZAREA

2008-06-27T22:20:00.002+03:00

In localitatea Crişcior există reţele de canalizare menajeră numai în zona centrală, unde sunt construite blocurile.

Restul gospodăriilor au rezolvat problema canalizării , prin fose septice.

Reţelele de canalizare au diametrele cuprinse între Dn 200 mm şi Dn 250 mm, iar colectorul principal , până la staţia de epurare, are diametrul Dn 300 mm.

Apele pluviale sunt deversate în râul Crişul Alb, prin rigole şi şanţuri de gardă.

CĂI DE ACCES

2008-06-27T22:18:00.001+03:00

Comuna Crişcior - comună suburbană a oraşului Brad- este situată în partea de nord a judeţului , la o distantă de 7 km de oraşul Brad şi 43 de km faţă de municipiul Deva.

Drumul naţional DN 76 Deva- Brad- Crişcior asigură legătura cu reşedinţa judeţului , iar pe calea ferată la o depărtare de 7 km se află staţia Brad.

De satele vecine comuna este legată prin şoseaua DN 74 Brad-Abrud si de drumul judeţean DJ Brad- Bucureşci.

ALTE CAI DE ACCES

1. Drum comunal nr.17 - Lungime 5950 m

Crişcior- Valea Arsului - latime 4 m

- drum pietruit

2 . Drum vicinal Zdrapti - lungime 3000m

DN 74 - Putini - lăţime 2,5 m

- drum pietruit

3. Drum vicinal Zdrapţi- - lungime 7000 m

Putini- Valea Mare - lăţime 2,5 m

- drum pietruit

4. Drum vicinal Zdrapţi- - lungime 1500 m

DN 74 Balta Lazului - lăţime 3,5 m

- drum pietruit

5. Drum vicinal Zdrapţi- - lungime 2100m

DN 74 - Zoran - lăţime 3m

- drum pietruit

6. Drum vicinal - lungime 1700m

Zdrapţi - Pojorit - lăţime 2,5 m

- drum pietruit

7. Drum vicinal - lungime 1500m

Zdrapţi- Podeu - lăţime 2,5 m

- drum pietruit

8. Drum vicinal - lungime 800m

Zdrapţi - Bisericii - lăţime 3 m

- drum pietruit

9. Drum vicinal - lungime 1000m

Zdrapţi - Podul Mare - lăţime 3m

- drum pietruit

10. Drum vicinal - lungime 1100 m

Zdrapţi- Podul Mic - lăţime 2,5 m

- drum pietruit, pământ

11. Drum vicinal - lungime 500m

Zdrapţi- La Criş - lăţime 2,5 m

- drum pietruit, pământ

12. Drum vicinal - lungime 3000m

Zdrapţi- La Moara - lăţime 2,5 m

- drum pietruit, pământ

13. Drum vicinal Zdrapţi- - lungime 5000m

DN 74- Bisorca - lăţime 2,5 m

- drum pietruit, pământ

14. Drum comunal 17A - lungime 2500 m

Barza - Ruda Brad - lăţime 2,5 m

- drum pietruit

15. Strada Codrului în satul - lungime 300m

Crişcior - lăţime 3m

- pietruită, fără trotuar

16. Strada Podul Morii - lungime 600m

in satul Crişcior - lăţime 3,5m

- pietruită, fără trotuar

17. Strada Haldei în - lungime 300m

satul Crişcior - lăţime 3 m

- pietruită , fără trotuar

18. Strada Valea Morii - lungime 800m

în satul Crişcior - lăţime 4m

- pietruită, fără trotuar

19.Strada Moţeşti in - lungime 200m

satul Crişcior -lăţime 3,5 m

- pietruită , fără trotuar

20. Strada Cimitirului în - lungime 1500 m

satul Crişcior - lăţime 4 m

- drum de pământ, fără trotuar

21. Strada Izvorului în - lungime 500m

satul Crişcior - lăţime 3,5 m

- pietruită, fără trotuar

22. Strada Carierei în - lungime 500m

satul Crişcior - lăţime 3,5 m

- pietruită , fără trotuar

23. Strada Merilor în - lungime 300m

satul Crişcior - lăţime 3,5 m

- pietruită, fără trotuar

24. Strada Florilor în - lungime 600m

satul Crişcior - lăţime 3m

- pietruită , fără trotuar

25. Strada Câmpului în - lungime600 m

satul Crişcior - lăţime 3 m

- pietruit, fără trotuar

26. Strada Luncii în - lungime 800m

satul Crişcior - lăţime 4 m

- pietruită fără trotuar

27. Strada Viitorului în - lungime 400m

satul Crişcior - lăţime 4 m

- pietruită, cu trotuar cu lăţimea de

de 1 m

28. Strada Valea Arsului în - lungime 600 m

satul Crişcior - lăţime 4 m

- pietruită, fără trotuar

29. Strada Pietroasa în - lungime 1000m

satul Crişcior - lăţime 3,5 m

- pietruit, fără trotuar

30. Strada Zefirilor în - lungime 500 m

satul Crişcior - lăţime 3 m

- pietruită , fără trotuar

31. Strada Subpietroasa în - lungime 800 m

satul Crişcior - lăţime 3,5 m

- pietruită, fără trotuar

32. Strada Monumentului în - lungime 800 m

satul Crişcior - lăţime 4m

- cu trotuar, lăţime de 1m

33. Strada Plopilor în - lungime 200 m

satul Crişcior - lăţime 4 m

- asfaltată , pietruită , cu trotuar lăţime

34. Strada Zorilor în - lungime 400 m

satul Crişcior - lăţime 3,5 m

- pietruită, fără trotuar

35. Strada Morii în - lungime 500m

satul Crişcior - lăţime 3,5 m

- pietruită , fără trotuar

36. Strada Iazului în - lungime 200m

satul Crişcior - lăţime 3,5 m

- pietruită, fără trotuar

37.Strada La Piatră în - lungime 700 m

satul Crişcior - lăţime 3,5 m

- pietruită, fără trotuar

38. Strada Dumbrăviţa în - lungime 400 m

satul Crişcior - lăţime 3,5 m

- pietruită, fără trotuar

39. Strada Strejarului în - lungime 300m

comuna Crişcior - lăţime 3m

- pietruită , fără trotuar

40. Strada Mestecenilor în - lungime 400 m

comuna Crişcior - lăţime 3,5 m

- pietruită , fără trotuar

41. Strada Scoruşu în - lungime 400m

satul Crişcior - lăţime 3m

- drum de pământ

42. Strada Cornet în -lungime 1000 m

satul Zdrapţi - lăţime 3 m

- drum de pământ

43. Strada Cucului în - lungime 400m

satul Crişcior - lăţime 3,5 m

- drum de pământ

44. Strada Liliacului în - lungime 100 m

satul Crişcior - lăţime 3,5 m

- pietruită , fără trotuar

45. Strada Digului în - lungime 500 m

satul Crişcior - lăţime 3,5 m

- pietruită, fără trotuar

46. Strada Bunei în - lungime 1700 m

satul Crişcior - lăţime 3,5 m

- pietruită, fără trotuar

47. Strada Salcâmilor - lungime 100m

- lăţime 3 m ,

- drum de pământ

48. Strada Rozelor , sat Crişcior - lungime 200 m

- lăţime 3 m

- pietruită , fără trotuar

49. Strada Crinilor , sat Crişcior - lungime 100 m

- lăţime 3m

- pietruită, fără trotuar

50. Strada Trandafirilor , sat Crişcior - lungime 300 m

- lăţime 3m

- pietruită, fără trotuar

51. Strada Perilor , sat Crişcior - lungime 200m

- lăţime 3m

- pietruită , fără trotuar

52. Strada Teiului, sat Crişcior - lungime 200 m

- lăţime 3m

- pietruită, fără trotuar

53. Strada Crişului , sat Crişcior - lungime 800 m

- lăţime 3,5 m

- pietruită, fără trotuar

54. Strada Arinilor , sat Crişcior - lungime 400 m

- lăţime 3m

- pietruită , fără trotuar

55. Strada Valea Gîrzii, sat Crişcior - lungime 7000 m

- lăţime 3 m

- pietruită, fără trotuar

56. Strada Colnici, sat Crişcior - lungime 5000m

- lăţime 3,5 m

- pietruită , fără trotuar

57. Strada Salciei , sat Crişcior - lungime 100 m

- lăţime 3,5 m

- pavată , fără trotuar

58. Strada Muncii , sat Crişcior - lungime 200 m

- lăţime 3,5 m

- pavată , fără trotuar

59. Strada Minerilor , sat Crişcior - lungime 600 m

- lăţime 4 m

- pietruită, fără trotuar

60. Strada Cuptoarelor , sat Crişcior - lungime 200 m

- lăţime 3,5 m

- pietruită , fără trotuar

61. Strada Cireşilor, sat Crişcior - lungime 200m

- lăţime 3,5 m

- pietruită, fără trotuar

62. Strada Ateneului sat Criscior - lungime 100m

- lăţime 3,5 m

- pavată, fără trotuar.

Distanţele către cea mai apropiată vamă este de 45 km, cel mai apropiat oraş este Municipiul Brad la 7 km, cel apropiat aeroport este cel din Sibiu la o distanţă de 150 km.

Reteaua de alimentare cu apă are pe teritoriul comunei Crişcior o lungime de apox.6,3 km în satul Crişcior iar in satul Barza are o lungime de apox.1,5 km.

Se doreşte extinderea reţelei de alimentare cu apă în satul Zdrapţi. Reţea pe o lungime de 6- 8 km cu pompare din sursă de apă, bazin de înmagazinare de 50 mc şi distribuţie prin cădere liberă, necesită măsurători topografice a traseului pe domeniul public şi privat, stabilirea locului de amplasare a rezervorului, scoaterea temporară şi definitivă din circuitul agricol.

Lucrarea este complexă ce va fi tratată separată şi cuprinsul în planul de investiţii.

Pe raza comunei Criscior există apoximativ 1400 de puţuri, nu există foraje, şi nici cişmele stradale dar se doreşte ca în viitor sa se introducă pe raza comunei cişmele stradale.

Blocurile din centrul localităţii Crişcior şi o parte din gospodării sunt alimentate cu apă centralizat.

Pe malul Crişului Alb , din puţuri şi drenuri subterane este captat un debit de 64 l-sec. De la puţuri apa, în urma tratării în staţia de tratare a apei de pe raza comunei, este pompată într-un rezervor de 300 mc, amplasat în colonia Crişcior , precum şi în rezervorul de 1 X 1000 mc, amplasat pe dealul Lia, care asigură debitul de apă potabilă pentru localitatea Brad.

Se doreşte modernizarea reţelei de distribuţie , precum şi a utilajelor din staţia de tratare şi pompare a apei, deoarece prezintă un grad avansat de uzură , nefiind executate lucrări de reparaţii de cel puţin 25 de ani.

FAUNA ŞI FLORA

2008-06-27T22:16:00.001+03:00

Afara de animalele domestice şi de plantele cultivate , în comuna noastră trăiesc şi animale sălbatice .

Toate animalele sălbatice de uscat şi de apă care trăiesc pe teritoriul comunei

Ø Lupul, vulpea, mistreţul, căprioara, iepurele, viezurele, dihorul, nevăstuica, cârtiţa, ariciul, liliacul, veveriţa, soarecele.

De asemenea pe teritoriul comunei se mai găsesc:

Ø reptile cum ar fii: şarpele, vipera , şopârla

Ø batracieni: broasca, brotăcelul şi salamndra

Ø insecte: viespea, albina, furnica, cărăbuşul

Ø pesti: apele Crişului Alb ascund o mare varietate de peşti cum ar fi: mreana, scobarul, cleanul, stiuca , crapul.

In ceea ce priveşte silvicultura o mare bogăţie a comunei o formează

pădurile.

O mare bogăţie a comunei o formează pădurile. Ele ocupă o suprafatăde 1915 ha, fiind formate din foioase, adică specii cum ar fii: fagul, stejarul, carpenul, mesteacănul şi răşinoase ca : pinul, molidul, bradul.

RELIEFUL

2008-06-27T22:15:00.002+03:00

Caracteristica principală a reliefului comunei Crişcior o constituie aspectul depresionar , o zonă joasă de-a lungul Crişului Alb printre dealuri împădurite cu esenţe de fag, stejar, carpen, esenţe răşinoase.

Dealurile au denumiri generice specifice toponimiei româneşti:

Ø Dealul Bunei ( 819 m)

Ø Scoruşul (404 m)

Ø Cornet

Ø Gârda ( 629 m )

Ø Colnici

Ø Pleşa ( 426 m )

Ø Slăvasa

Ø Pietroasa (454 m)

Ø Dealul Lacu ( 393 m)

Ø Măgura ( 597 m)

Ø Ursoi

Ø Cireşata ( 741 m)

Ø Muncelu ( 776 m)

Ø Barza ( 704 m)

Ø Podu Morii ( 510 m)

Dealurile comunei Crişcior ascund în adâncuri filioane sclipitoare de aur nativ şi cupru.

APELE

2008-06-27T22:12:00.001+03:00

Comuna Crişcior este străbătută în partea N-V , de cursul superior al râului Crişul Alb care formează o luncă a cărei lăţime poate ajunge la 500 m.

În râul Criş se varsă o serie de văi , cum sunt: văile Bisorca şi Putinilor, valea Bucureşciului, valea Gârzii şi valea Arsului.

CLIMA

2008-06-27T22:11:00.002+03:00

Pe teritoriul comunei Crişcior clima este temperat continentală, în general blândă, umedă şi moderată.

Temperatura medie lunară este asemănătoare temperaturii medii anuale, valorile cele mai scăzute înregistându-se în luna Ianuarie iar cele mai ridicate in luna Iulie.

Precipitaţii atmosferice cad în tot cursul anului . Cantitatea anuală de apă este în medie de 80- 100 litri pe metru pătrat.

Vanturile care bat prin comună vin din direcţia sud-vest şi nord-sud.

ISTORIC

2008-06-27T22:09:00.001+03:00

Comuna Criscior este aşezată in Ţara Zarandului si este o aşezare străveche , care in documentele istorice este menţionată încă din vremea romanilor.

Urmele galeriilor săpate in piatră se mai văd si astăzi la mina Sf. Ana din Ruda si la mina veche din Valea Morii.

Numele comunei Crişcior , vine de la râul Criş care curge prin mijlocul comunei şi este format prin diminutivul Crişcior .

Localitatea Crişcior este atestata documentar , potrivit pisaniei la 1411 in Biserica Adormirii Maicii Domnului din Crişcior , inscripţie dispărută in secolul XVIII.

Prima menţiune documentară a localităţii Crişcior este din anul 1439.

In ceea ce priveşte celelalte sate aparţinătoare comunei Crişcior menşionăm următoarele atestări:

Ø Zdrapţi 1441

Ø Valea Arsului 1825

Ø Gurabarza 1909

SATE COMPONENTE

2008-06-27T22:07:00.001+03:00

Comuna Crişcior este alcătuită din trei sate si anume:

Ø Crişcior

Ø Valea Arsului

Ø Zdrapţi

Ø Barza

In total comuna Crişcior are o suprafaţa de 24,5 km din care:

Ø Crişcior are o suprafaţă de 10 km patraţi

Ø Valea Arsului are o suprafaţă de 3 km patraţi

Ø Zdrapţi are o suprafaţă de 9,5 km patraţi

Ø Barza are o suprafaţă 2 km patraţi.

AŞEZARE GEOGRAFICĂ

2008-06-27T21:56:00.001+03:00

Comuna Criscior este asezata in N-V Muntilor Metaliferi in depresiunea formata de o parte si de alta a Crisului Alb .

Comuna Criscior se afla in partea de N-E a municipiului Brad la o departare de 7 km.

Se invecineaza in partea de E cu comuna Bucuresci , la N cu satul Mihaileni, la S cu Ormindea si Hărţăgani.

2008-06-27T21:53:00.055+03:00

Pagina de internet a Primăriei Crişcior

Altă pagină de internet cu Primăria Crişcior

Fotografii cu mocăniţa care circulă între Brad şi Crişcior. (Hunedoreanul.ro)

Cu Mos Crăciun pe şine, prin Ţara Moţilor. (Hunedoreanul.ro)

MULTE FOTOGRAFII DIN COMUNA

Contextul istoric în care a fost construită Biserica din Crişcior

2008-06-27T21:48:00.002+03:00

A doua jumătate a secolului al XIV-lea şi primele decenii ale secolului al XV-lea reprezintă în viaţa României intracarpatice o perioadă de grele frământări. Ofensiva feudalităţii maghiare împotriva organizaţiilor vechi româneşti a avut drept urmare o crâncenă încordare a relaţiilor sociale, răzvrătirile ţăranilor asupriţi fiind numeroase în acea vreme, în a cărei cronică marea răscoală de la Bobâlna avea să înscrie un nou capitol de însângerare şi durere. În acelaşi timp, sub masca acţiunilor de convertire religioasă, clerul catolic ducea de fapt o îndârjită campanie de aservire socială, între obligaţiile ţăranilor trecuţi la catolicism fiind şi plata „decimei” cuvenită scaunului apostolic.

În conciliul ţinut la Bratislava, în 1309, se hotăra lipsirea de privilegii a tuturor celor ce nu acordau respectul datorat Romei sau faptul că, în 1360, regele Ludovic Angevinul poruncea scoaterea din ţară a preoţilor „schismatici” împreună cu familiile lor, iar mai târziu, Sigismund de Luxemburg hotăra despuierea de orice avere a celor ce nu vor trece la catolicism.[1]

În acelaşi timp însă, sub stăpânirea străină, voievodatele şi cnezatele din Transilvania au fiinţat un timp autonome, sub scutul lor populaţia românească reuşind, în pofida opoziţiei elementelor feudale maghiare, să păstreze o îndelungată perioadă de timp modul de organizare al obştilor libere. Începând din secolul XIV aceste instituţii autohtone şi-au modificat treptat conţinutul, voievozii şi cnezii locali evoluând, printr-un lung proces de diferenţiere socială, de la poziţia de fruntaşi ai obştilor la cea de stăpânitori ai pământurilor lor, cu privilegii şi autoritate de feudali. Desprinşi din masa ţărănimii, cu care au continuat însă să se confunde multă vreme, cnezii au constituit un timp un factor de dinamizare socială, revenindu-le însemnatul rol al organizării teritoriului subordonat şi a rezistenţei împotriva feudalităţii străine, fapte cu importante urmări în viaţa lor socială.[2]

În pofida numeroaselor adversităţi, în condiţiile ameninţării tătăreşti şi a armatelor otomane de curând ivite la hotarele regatului, rolul militar al cnezatelor a crescut, având drept consecinţă o răspicată afirmare pe plan social şi politic a nobilimii româneşti. Datorită colaborării lor cu puterea centrală, unii dintre cnezii şi voievozii români reuşesc sa dobândească privilegii importante, întărite prin diplome regale, fiind ridicaţi pe trepte nobiliare înalte, cum s-a întâmplat cu familiile Huniadeştilor, Cîndeştilor, Leleştilor, Bâleştilor, Vladislaveştilor sau Basarabeştilor hunedoreni, Bizereştilor şi Mutniceştilor bănăţeni, Dragoşeştilor maramureşeni etc.

Pe pământurile lor, cnezii înnobilaţi au avut îngăduinţa să ridice, pe pământurile lor, biserici de zid care – oricât de modeste ar fi fost – reprezentau cele mai importante realizări pe plan artistic din ambianţa satelor româneşti în mijlocul cărora erau înălţate. Acest privilegiu a constituit de fapt recunoaşterea unui drept străvechi curmat de stăpânirea străină prin întreruperea evoluţiei arhitecturii autohtone ale cărei forme de manifestare le-au continuat însă tradiţional construcţiile cu caracter rustic, realizate cu precădere din lemn.

Din numărul mare de monumente româneşti ctitorite în această vreme şi despre a căror existenţă aflăm documentar, curgerea timpului nu a păstrat decât foarte puţine. Căzute în ruină cele mai multe s-au risipit în uitare, pentru întregirea fizionomiei artistice a epocii, istoricului rămânându-i cu precădere informarea zgârcită a izvoarelor scrise. Pierdere ireparabilă şi inestimabilă, pentru că nici închipuirea cea mai vie nu poate restitui, fie şi parţial înfăţişarea reală a valorilor de artă dispărute.

Dispărute pentru totdeauna, aceste monumente vor fi jucat la vremea lor un însemnat rol de catalizator artistic, menţionarea lor fiind aşadar necesară pentru înţelegerea efortului creator al cnezatelor din „Ţara Plaiurilor”, denumire dată Transilvaniei în documentele româneşti ale epocii.

[1] Vasile Drăguţ, Pictura murală din Transilvania (sec. XIV – XV), Editura Meridiane, Bucureşti, 1970, pp. 24-25.

[2] Florian Dudaş, Zărandul – chipuri şi fapte din trecut, Editura Albatros, Bucureşti, 1981, pp. 33-34.

CONCLUZII

2008-06-27T21:45:00.002+03:00

Ctitoriile voievozilor din Zărand se alătură celor mai vechi mărturii ale arhitecturii de zid din ţara noastră, primului şi celui mai numeros grup de picturi medievale din câte ni s-au păstrat în vestul României. Ceea ce se manifestă esenţial în picturile murale ce împodobesc aceste monumente este faptul că, pe lângă caracterul precumpănitor occidental al acestei arte, pe lângă reflexele bizantine într-o originală sinteză cu elemente apusene, în realizarea lor apar, pentru prima dată în istoria artei medievale româneşti, elemente care aparţin nemijlocit mediului local, înfăţişând – odată cu cele dintâi imagini scenice ale oamenilor acestor locuri – anumite aspecte ale vieţii şi culturii materiale şi spirituale a feudalilor români ce trăiau izolaţi în mijlocul unei societăţi de altă confesiune şi de altă tradiţie culturală. Tablourile votive, ctitoriceşti, de la Hălmagiu, Ribiţa şi Crişcior tălmăcesc deosebit de expresiv modul de viaţă, portul şi simţirea ctitorilor – cnezi şi voievozi de ţară – strâns legaţi de lumea satelor din mijlocul cărora se înălţaseră, diferită de cea a clasei stăpânitoare din Transilvania. Picturile murale ale acestor vechi monumente din Zărand reprezintă creaţia unor meşteri zugravi locali hrăniţi din tradiţii, receptivi la înnoiri, care au ştiut să facă sensibile aspiraţiile mediului românesc din care descindeau, să evoce ţinuta fizică şi morală a cnezilor şi voievozilor transilvăneni, care ştiau să lupte eroic împotriva duşmanilor şi să înfrunte cu demnitate moartea. Totodată, aceste picturi rămân mărturii ale reflectării în arta medievală românească a unor realităţi de ordin social şi cultural datorate, neîndoielnic, izolării în care trăiau românii arhaicelor „ţări româneşti” din Transilvania, care nu cunoşteau nivelul vieţii de curte a unui Basarab, Vlaicu sau Alexandru cel Bun. În picturile ce împodobesc vechile monumente de artă din Zărand găsim aşadar cele mai vechi expresii ale picturii medievale româneşti conforme nivelului acelui răstimp al culturii noastre populare. Reduse ca proporţii, dar impresionante prin vigoarea formelor arhitecturale, prin sinceritatea şi căldura expresiei, aceste vechi lăcaşuri de piatră traduc ceva din încordarea acelor vremi, când, în condiţii grele şi cu mijloace puţine, voievozii şi cnezii români care le-au ctitorit au încercat să facă evidentă, reuşind credem, statornica lor năzuinţă de afirmare.[1]

[1] Florian Dudaş, Zărandul – chipuri şi fapte din trecut, Editura Albatros, Bucureşti, 1981, pp. 42-43.

IMPORTANŢA BISERICII

2008-06-27T21:41:00.002+03:00

Din punct de vedere artistic monumentul păstrează „unul dintre cele mai vechi ansambluri de decoraţie murală datorată unor zugravi români, prin toate caracteristicile transilvănene ale expresiei artistice, români – prin receptivitatea la influxul stilistic şi iconografic de provenienţă bizantină, români – prin pecetea populară a costumelor femeieşti”[1], picturi murale care ridică importanţa lăcaşului voievodal de la Crişcior la înălţimea valorilor autohtone pe care creatori ieşiţi din rândul aceluiaşi popor le vor realiza în Moldova la mai puţin de un veac, cu deosebire pe plaiurile Bucovinei.[2]

[1] Vasile Drăguţ, Pictura murală în Transilvania (sec. XIV-XV), Bucureşti, 1970, p. 5.

[2] Florian Dudaş, Zărandul – chipuri şi fapte din trecut, Editura Albatros, Bucureşti, 1981, p. 42.

REGII MAGHIARI

2008-06-27T21:39:00.003+03:00

Regii maghiari Ştefan, Emeric şi Ladislau sunt înfăţişaţi pe peretele sudic al bisericii. Aceştia sunt îmbrăcaţi în tunici strâmte, brune şi roşii, cu mâneci scurte, de sub care ies mânecile albe ale cămăşii. Cei trei regi sunt prezentaţi încoronaţi, cu buzdugan în mâna dreaptă şi cu scut triunghiular în mâna stângă. Prezenţa lor într-o biserică ortodoxă se explică prin hotărârea Consiliului de la Buda, din 1279, care stabilise obligativitatea acestui omagiu, fără de care nu se putea construi nici o biserică.

TABLOUL VOTIV (AL CTITORULUI)

2008-06-27T21:35:00.003+03:00

Una dintre cele mai importante scene este cea a ctitorului, voievodul Bâlea Boarul, care este înfăţişat alături de soţia sa Vişa, şi fiul său Iova, prezentând Maicii Domnului macheta Bisericii din Crişcior. Deasupra scenei este următoarea inscripţie: „Robul lui Dumnezeu, ctitorul jupânul Bâlea, prezintă Mănăstirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioarei Maria”. Chipul ctitorului Bâlea este de o remarcabilă frumuseţe. Obrazul de un oval perfect, încadrat de părul bogat, tuns cu grijă şi de barba mică în care se pierd mustăţile subţiri, nasul drept şi prelung, ochii migdalaţi, sprâncenele groase îmbinate, gura frumos conturată, reprezintă un portret de o remarcabilă frumuseţe. Costumul său este caracteristic nobililor din secolul al XIV-lea, cu tunica pe şold, spada împodobită la prăsele şi teacă cu pietre scumpe. Liniile costumului contribuie la impresia de eleganţă a personajului. Chipul soţiei sale Vişa, deşi mutilat în urma operaţiilor de tencuire a bisericii, este evidenţiat prin marama care îi înfăşoară capul şi umerii, amintind de portul popular al femeilor de la munte.

În realizarea compoziţiilor, artistul, neîndoielnic un zugrav din părţile Zarandului (nu este exclus să fi fost însuşi zugravul român localnic, Mihul de la Crişul Alb, cel care în a doua jumătate a secolului al XV-lea a executat picturile murale ale ctitoriilor din Zlatna şi Râmeţ) a îmbinat elemente aparţinând ariei de artă bizantină cu altele în care stăruie amintirea picturii romano-gotice provinciale. De pildă, alungind trupurile, fără să le diformeze, a imprimat, într-un stil arhaic naiv cadrului pictural şi în cuprinsul acestuia tabloului votiv acel efect de monumentalitate şi distincţie care-l situează între cele mai frumoase compoziţii de acest gen din întreaga artă veche românească.

CTITORUL

2008-06-27T21:32:00.002+03:00

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Crişcior a fost zidită la sfârşitul secolului al XIV-lea prin strădania unuia din membrii familiei voievodale Bâlea, din extremitatea estică a Zarandului, a cărei afirmare avut loc chiar în acest răstimp. Unul dintre aceşti voievozi, Ladislau, era pomenit într-un document din anul 1404, când pentru slujbele credincioase a fost răsplătit de către regele Sigismund cu districtul Crişului Alb.

ARHITECTURA BISERICII

2008-06-27T21:28:00.002+03:00

Aşezată pe o înălţime care domină comuna, Biserica din Crişcior reprezintă unul dintre cele mai valoroase monumente româneşti, fiind ctitorită de voievodul Bâlea Boarul la sfârşitul secolului al XIV-lea. Construită din piatră şi cărămidă, monumentul are un plan des întâlnit la bisericile hunedorene, fiind alcătuit dintr-un turn – clopotniţă pe latura de vest, o navă alungită şi un altar a cărui absidă de formă poligonală la exterior şi semicirculară la interior a fost refăcută în secolul trecut, cu care prilej au fost lărgite şi ferestrele. Ca şi la Hălmagiu şi Ribiţa, monumentul de la Crişcior păstrează, în schimb, portalurile originale în arc răsfrânt specifice goticului transilvănean şi valoroasa pictură murală, renumită îndeosebi prin frumuseţea tabloului votiv.

2008-06-27T21:23:00.014+03:00

Vasile Drăguţ, despre pictura Bisericii din Crişcior

Picturile din Crişcior

de Silviu Dragomir

Paginile 1, 2, 3, 4, 5,

Paginile 6, 7, 8, 9, 10

Paginile 11, 12, 13, 14, 15

Paginile 16, 17, 18, 19, 20

Paginile 21 şi 22

Articol apărut în "Vechile biserici din Zarand şi ctitorii lor în sec. XIV şi XV. Extras din "Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice pentru Transilvania" pe anul 1929, Cluj, 1930.

Prima pagina bun

2008-06-26T18:07:00.003+03:00

BINE AŢI VENIT PE PAGINA DE INTERNET A PAROHIEI NOASTRE!